Timpul.md

Actualitate 24 Noiembrie 2018 | 09:23

Românii din Ucraina, victime colaterale ale războiului dintre Kiev și Moscova

După războiul din Donbas şi anexarea Crimeii, efectele ucrainizării se fac simțite chiar şi în cele mai izolate localități din statul vecin

La Hagi-Curda, raionul Ismail, un sat din sudul Basarabiei, numit astăzi Kamâșovka, am fost, pentru prima dată, acum șapte ani, la sfințirea singurei biserici românești din această zonă a Ucrainei, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Locașul de cult, subordonat canonic Patriarhiei Române, urma să consolideze populația românească, majoritară în această localitate. Însă imediat după sfinţirea bisericii, unul dintre ctitori, Vasile Iordăchescu, a fost terorizat de Inspectoratul Fiscal de la Odesa şi de serviciul de securitate ucrainean, care l-au interogat mai bine de șase ore.

La Kamâșovka locuiesc 3600 de oameni. Migrația de muncă și regresul demografic au afectat serios și acest vechi sat, la fel ca și majoritatea localităților din regiune, inclusiv din R. Moldova. Iar politica de deznaționalizare a Radei Supreme ucrainene îşi lasă, încetul cu încetul, amprente adânci și în această comunitate.

Până în 1947, satul a purtat denumirea oficială Hagi-Curda, după care a fost rebotezat Kamâşovka. Astăzi, aici, școala nu mai este una românească, ci bilingvă. Printr-o ordonanță din 8 februarie 2016, care viza învățământul, școlilor minorităților naționale din Ucraina li s-a impus un experiment numit „Formarea deprinderilor polilingve pentru copii şi elevi: idei europene progresiste în context ucrainean”. Experimentul este aplicat în instituţiile preşcolare şi clasele primare. Mecanismul, iniţiat din 2016, nu mai poate fi oprit. Căci autoritățile tot le bagă în cap părinților că ai lor copii vor avea un viitor doar dacă vor studia în limba ucraineană. În plus, la Kamâșovka sunt trei biserici: una ținea de Patriarhia Rusiei, alta - de Kiev, iar cea de a treia era subordonată direct Patriarhiei Române. După ce Ucraina a obținut autocefalie din partea Constantinopolului, în primele două biserici se slujește în limba ucraineană, iar în biserica românească, vine în fiecare duminică părintele Anatol de la Cahul, care trece două vămi doar pentru a ţine, timp de două ore, slujba…

O atmosferă dezolantă învăluie satele românești din Ucraina

Vasile Iordăchescu, un „român verde”, de aproape 80 de ani, este ctitorul bisericii din Hagi-Curda. A reușit să înalțe biserica, fiind ajutat financiar de Consiliul Mondial Român din SUA, precum și cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România. Solicitat de TIMPUL, Iordăchescu ne-a spus că starea de spirit a românilor la Hagi-Curda e în decădere. „Fiecare e pentru dânsul, nu e așa cum era cândva. Eram toți mai optimiști, aveam un ideal, luptam pentru el”, susţine ctitorul. El mai spune că acum o mână hâdă, o minte vicleană parcă i-a despărțit pe toți. „Din ce în ce se descompune tot mai mult forța morală, iar spiritul românesc dispare cu încetul”, adaugă Iordăchescu.

Într-adevăr, la Hagi-Curda, ca și în alte localități românești din Ucraina, atmosfera e tot mai deprimantă. Nu se simte viața adevărată, tumultoasă. Multe case sunt părăsite, mulţi sunt plecaţi şi în jur aduce a mizerie și sărăcie…

Cum funcționează caracatița deznaționalizării

La Hagi-Curda, 98% dintre locuitori sunt moldoveni sau români, căci fiecare se numeşte după cum îi place. Acum a apărut a treia categorie, care își spun ucraineni, deși acasă vorbesc românește. Localnicii comunică în română acasă, cu vecinii și la târg, unde se întâlnesc cu alți oameni, tot de etnie română, din satele vecine Nekrasovka şi Utkonosovka. „Aceștia și-au păstrat identitatea națională, dar, încetul cu încetul, sunt şi ei deznaționalizați”, precizează Iordăchescu.

„În școala din sat se mai predă în limba română, dar au fost deschise și clase ucrainene. Autoritățile speră să treacă toți treptat doar la ucraineană. Se face agitație: chipurile, dacă o să știe bine ucraineana, o să le fie mai ușor în viață, iar cu româna nu ai unde să lucrezi. Care sunt mai slabi de înger, cedează. În toamnă, în clasa întâi, mai mulți copii au ales să învețe în ucraineană decât în română. Adică, părinții au decis așa!”, adaugă ctitorul. Potrivit lui, oamenii ar avea motive să ia asemenea hotărâri, pentru că, după absolvirea unei școli românești, tinerii întâmpină dificultăţi la înscrierea la facultăţile din Ucraina. Iar cei care reuşesc să-şi continue studiile în România şi R. Moldova nu pot să-şi găsească un loc de muncă la baştină. Astfel, oamenii uită cu încetul că sunt români, căci mamele îşi dau copiii la şcoli ucrainene, posturile TV şi radio sunt toate ucrainene, iar absolvenții merg să facă studii la instituţii de învățământ superior ucrainene.

„Riscăm să dispărem ca națiune…”

Doar bătrânii mai speră că românii din această zonă se vor trezi. „Cu încetul, dispărem ca națiune pe acest pământ. Teritoriul acesta e românesc, eu sper că va reveni la Patria-Mamă”, speră același Vasile Iordăchescu.

„Copiii nu-și cunosc istoria, căci ceea ce se predă în școli este superficial”, afirmă Anatol Popescu, președinte-fondator al Asociației Basarabia a românilor din regiunea Odesa. Grație proiectului „Cheia spre Țară”, finanțat de autoritățile române, acesta face cunoscută istoria românilor pentru elevi și cadrele didactice. Comunitatea de peste 100.000 de români din sudul Basarabiei, spune Popescu, deși este cea mai veche, e și cea mai vitregită din întreaga Ucraină. „Trebuie relansat un dialog cu autoritățile de la București. Avem nevoie de o strategie specifică pe fiecare zonă. Este vorba de cele trei comunități mari din Ucraina (din Transcarpatia, Bucovina de Nord și din sudul Basarabiei)”, a menționat acesta. Analizând evoluția din ultima perioadă, Popescu susține că nu se întrevede o îmbunătățire a învățământului în limba română. „Situația se agravează pe zi ce trece. Cu părere de rău, exponenții comunității românești, profesorii de școli, nu sunt consultați în tratativele bilaterale pe care le poartă Bucureștiul și Kievul. Situația nu e deloc îmbucurătoare, mai ales că suntem în An Centenar”, a spus cu regret Anatol Popescu.

Legea Educaţiei a unit românii


Situația este la fel de complicată și în Bucovina de Nord. „Scade numărul școlilor cu predare în limba română, sunt tot mai puțini vorbitori nativi. Mulți români consideră că această limbă nu are niciun fel de perspectivă”, a declarat pentru TIMPUL poetul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. Scriitorul susține că românii din Ucraina au fost foarte dezbinați, dar i-a unit Legea Educației, votată de Rada Supremă, care pune în pericol existența întregii comunități românești din regiune.

„Noi respectăm statul ucrainean, învăţăm şi vorbim limba oficială, dar vrem să avem în continuare posibilitatea de a studia în limba maternă”, susține Vasile Bâcu. El s-a referit și la pericolul că ucrainenii i-ar putea numi pe români separatişti sau chiar proruşi, ceea ce este total inadecvat. „Noi suntem cetăţeni loiali ai Ucrainei, vorbim şi scriem limba acestui stat, lucru pe care îl fac şi copiii noştri, fiind studenţi la cele mai prestigioase universităţi din Kiev sau la alte centre universitare ale Ucrainei”, afirmă poetul, rugându-ne insistent să scriem despre aceasta, ca să dispară orice suspiciuni.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus