Timpul.md

Comentariu 30 Iulie 2012 | 08:00

Rusia ne vrea, chiar dacă noi nu o vrem

„Eu vă vreau pre voi, chiar dacă voi nu mă vreţi şi eu vă iubesc pre voi chiar dacă voi nu mă iubiţi” - cam aşa le vorbeşte Moscova est-europenilor de mai bine de două sute de ani, chiar dacă vorbele de mai înainte îi aparţin voievodului Alexandru Lăpuşneanu.

Strategii Moscovei se află de câteva sute de ani în faţa a două probleme pe care nu le pot rezolva. Prima problemă este reprezentată de lipsa de încredere în vecini, o boală veche şi care nu ar putea fi lecuită decât prin perioade cât mai lungi de pace. Însă astfel de perioade nu prea există în istoria Rusiei din cauza celei de-a doua probleme strategice: dilema imperiilor terestre. Toate imperiile terestre din istorie s-au confruntat cu problema frontierelor, de fiecare dată au căutat frontiere alcătuite din obstacole naturale care să fie uşor de apărat, iar fiecare cucerire le-a adus noi duşmani. Este aceeaşi problemă cu cea a lui Alexandru Macedon - celebrul războinic nu s-a putut opri din cuceriri, fiecare ţară subjugată venea la pachet cu problemele sale istorice, cu vecinii săi hrăpăreţi care trebuiau şi ei înfrânţi. Alexandru Macedon a trebuit să se oprească din cuceriri în momentul în care armata sa a refuzat să meargă mai departe.

Pentru români vecinătatea Moscovei a început bine, dar s-a sfârşit prost. Moscova a fost în secolul al XVIII-lea speranţa românilor, dar şi a tuturor popoarelor creştine din Imperiul Otoman. Asta până în momentul în care ruşii chiar au ajuns la graniţele românilor. Anexarea Basarabiei din 1812 a constituit semnalul de trezire a românilor din somnul secolului fanariot. Şocul pierderii a jumătate de ţară a stârnit întrebarea dacă nu cumva sunt posibile şi alte anexării ulterioare, iar românii au fost siliţi să reintre în istorie. Restul experienţelor cu imperiul Moscovei nu au mai ieşit din această schemă: teritoriile locuite de români trebuiau transformate într-o zonă de siguranţă a imperiului, supusă voinţei sale. Basarabia a fost transformată în teren de experimente sociale la scară largă şi în trambulină pentru intervenţiile pe direcţia sud-vest.

De vreun an de zile din nou se simte mâna Moscovei în estul Europei. Uniunea Europeană şi extinderea ei către Est nu a fost niciodată pe placul Moscovei. Să nu uităm că în anul 2007, anul aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, preşedintele Rusiei Vladimir Putin spunea că nimeni nu a întrebat Moscova dacă este de acord cu extinderea Uniunii Europene. Această afirmaţie este îngrijorătoare prin ceea ce dezvăluie: la Moscova ţările din estul Europei sunt considerate ca făcând parte din sfera de influenţă rusă, iar voinţa populaţiei din aceste teritorii contează prea puţin faţă de interesele imperiului. Rusia ne vrea, chiar dacă noi nu o vrem. Înstăpânirea modelului de civilizaţie occidental în estul Europei prin intermediul Uniunii Europene ar constitui o lovitură mult prea grea dată influenţei ruseşti. În primul rând, datorită faptului că acest model s-a dovedit a fi unul durabil, în al doilea rând, deoarece beneficiază de sprijinul populaţiei. Rusia nu va dori niciodată să lase popoarele din Europa de Est să pornească pe un drum propriu. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus