S.O.S.: comunistii pun Opozitia la zid

Ceea ce se intampla in R. Moldova dupa 3 iunie – ma refer la modul in care actioneaza comunistii impotriva oponentilor lor – trebuie sa alerteze la modul cel mai serios opinia publica interna si internationala, indeosebi institutiile europene. Vorbind pe scurt, puterea comunista de la Chisinau nu are in persoana partidelor de opozitie adversari sau oponenti politici, ci infractori politici care trebuie lichidati.

Comunistii au pornit in alegerile anticipate nu cu programe electorale economice, sociale si politice, ci cu un program de lichidare a Opozitiei, declarandu-i acesteia un razboi total, sangeros si necrutator, pe toate fronturile. Propaganda comunista induce electoratului falsul ca in actuala campanie electorala nu va mai fi vorba despre o confruntare politica dintre partide diferite cu doctrine diferite, ci de o lupta pe viata si pe moarte intre „fortele sanatoase statale” si „fortele criminale antistatale”, sugerandu-se astfel ca lichidarea Opozitiei e o chestiune de morala, onoare si patriotism. Cu alte cuvinte, Opozitia este delegitimizata, „decupata” si scoasa in afara sistemului politic constitutional al R. Moldova. E un semnal univoc transmis Procuraturii, SIS-ului, Internelor, un indemn ca aceste structuri sa-si faca meseria.
 

Despre ce fel de alegeri libere si corecte mai poate fi vorba in situatia data? Pun respectiva intrebare in contextul mult discutatei probleme a fraudarii alegerilor din 5 aprilie. Totul este adevarat ce a demonstrat Opozitia in aceasta chestiune, dar incomplet, deoarece comunistii au fraudat scrutinul din 5 aprilie nu numai (si poate nu atat) in parametrii lui tehnici (voturi multiple, liste falsificate, buletine nenumarate s.a.m.d.); comunistii au fraudat insusi procesul electoral prin lipsa accesului Opozitiei la mass-media publice si printr-o campanie fara precedent de spalare a creierilor, dezinformare si manipulare a societatii. Cand comunistii ii declara pe liderii Opozitiei „banditi”, „gangsteri”, „mafioti”, platiti din exterior pentru a distruge statul R. Moldova, fara ca acestia sa aiba dreptul (accesul) la replica, avem de-a face cu o fraudare grosolana a procesului electoral.
 

Actuala campanie a alegerilor anticipate este deja fraudata in esenta ei, deoarece, dupa cum am aratat mai sus, comunistii nu au iesit in fata electoratului cu un program electoral economic, social si politic, ci cu un program de defaimare, satanizare si lichidare a Opozitiei. S-au conturat deja si principalele subiecte ale acestei campanii: 1. „Opozitia este o forta politica criminala deoarece in ziua de 7 aprilie a organizat o tentativa de lovitura de stat”. 2. „Opozitia a refuzat dialogul politic cu Puterea, fiindca nu este independenta, ci e o marioneta a unor forte oculte din exterior”. 3. „Opozitia nu doreste iesirea din criza a tarii noastre deoarece scopul ei este de a destabiliza situatia social-politica pentru a lichida R. Moldova ca stat”. 4. „Alegerile anticipate sunt o nenorocire pentru tara si popor deoarece se vor cheltui sume uriase din care cauza nu vor putea fi platite salariile si pensiile”. 5. „Opozitia din R. Moldova nu e un institut al democratiei si o expresie a pluralismului politic, ci o forta antistatala si anticonstitutionala care a adus tara in pragul haosului si al razboiului civil”. Mesajul de baza pe care comunistii il transmit electoratului e urmatorul: R. Moldova nu are viitor daca actuala Opozitie nu va fi distrusa. Avand la indemana intreaga masinarie propagandistica a statului, plus intreaga lui resursa administrativa, spre deosebire de Opozitie care nu are nimic din toate acestea, putem oare vorbi despre faptul ca alegerile anticipate sunt (vor fi) libere si corecte? Cat de libere si corecte pot fi alegerile cand partidul de guvernamant, care controleaza totul pe verticala si pe orizontala, trateaza Opozitia nu ca pe un institut fundamental al unui regim democratic care monitorizeaza actul guvernarii, ci ca pe o forta politica criminala, periculoasa pentru societate si stat, care trebuie pur si simplu lichidata? Ce ar avea de raspuns la aceste intrebari retorice organismele europene care s-au aratat intotdeauna foarte ingrijorate de soarta democratiei din R. Moldova si au insistat atat de mult dupa 5 aprilie ca Opozitia sa gaseasca limbaj comun cu puterea comunista?
Opozitia, dupa 3 iunie, si-a castigat o incontestabila autoritate morala. Euforia insa trebuie sa treaca, fanfarele trebuie sa amuteasca si Opozitia sa coboare pe pacatosul teren al realitatilor. Ramasa, ca si pana la 5 aprilie, singura in fata marii ei iubiri – masinaria propagandistica a regimului – Opozitia trebuie sa actioneze pragmatic si nestandard. Despre aceasta insa vom vorbi in alt numar.