Timpul.md

Opinii & Editoriale 22 Februarie 2019 | 17:43

Sergio Leone

Poezia românească trece printr-un moment excelent. Și când spun românească, am desigur în vedere și poezia de limbă română de la noi. Anul acesta știu sigur că vor apărea cărțile excelente ale câtorva tineri.

Peste Prut, an de an, vedem debuturi bune, cărți excelente la autori de toate vârstele. Însă, mă văd nevoită să spun, fără să acuz cumva poeții care merg pe formule asemănătoare, că doar câțiva dintre tineri sunt cu totul atipici. Unul dintre acești poeți atipici e Vlad Drăgoi.
Vlad Drăgoi s-a născut în 1987, la Codlea, unde trăiește și acum. A urmat cursurile Facultății de Litere din Brașov. A debutat în proză cu volumul Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito la Editura „Lumen”, în 2009. În 2013 a publicat volumul de poezie Metode, la Casa de Editură Max Blecher, în 2015, volumul de poezie Eschiva, la Editura „Cartea Românească”, iar în 2017, volumul de poezie Sergio Leone, la Editura „Charmides”, Bistrița. A primit deja numeroase premii pentru aceste cărți.

Ceea ce mi-a plăcut la fiecare volum, semnat de Drăgoi și mi se pare necesar pentru fiecare scriitor, e modul în care încearcă noi formule de la o carte la alta, fără să lase impresia că sunt cărțile unui alt autor. Adică, pe de o parte, încearcă un registru nou, pe de alta, reușește să își păstreze vocea proprie. Spre deosebire de Eschiva, care venea totuși cu o formulă proprie poeziei contemporane, în Sergio Leone întâlnim o structură prozaică, încărcată de explicitări, dar care - în loc să dăuneze textului - funcționează într-o manieră proprie, care deja poate fi considerată o marcă a poeziei lui Vlad Drăgoi.

Ceea ce, în mod normal, nu funcționează în poezie (surplusul de informație, explicitări excesive, structură prozaică evidentă), pare să definească cel mai recent volum al poetului. Însă nu oricum, tocmai de aceea consider că acest stil îl definește, ci prin amestecarea enunțurilor serioase, cu notele ironice, bine construite, fără să se axeze ca alți colegi de generație pe poanta simplă, construită în final. Ba mai mult, cum e cazul poemului Frații lună, mari cât China, oribili și cu tentacule, mă sperie, finalul e puternic, poetic, profund, poanta fiind doar exclamație de suprafață. Adică are tot ceea ce caută o poezie bună.

Aștept cu nerăbdare celelalte cărți ale lui Drăgoi, nu înainte de a adăuga, pentru cititorii axați doar pe proză, că Sergio Leone poate fi citit și ca o carte de proză scurtă, registrul poetic fiind doar un alt plus al acestei cărți.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus