Despre Stefan Petrache s-ar putea spune orice. Ba ca s-a dat cu agrarienii, ba ca s-a abatut in alta parte. Oricum si orice s-ar spune, el a ramas un veritabil cantaret de muzica usoara. Imi amintesc cum, cu mai multi ani in urma, a lansat cantecul „De-as avea…” pe versurile lui Mihai Eminescu si pe muzica lui Anatol Chiriac. Initial, stiam ca aceasta piesa a fost propusa pentru interpretare lui Ion Suruceanu, dar, vorba unui specialist, n-a luat foc…
Istoria am aflat-o de la fratele compozitorului, Teo Chiriac, in 1977, cand piesa a fost cantata de un coleg al lui Anatol, de la Colegiul de muzica „Stefan Neaga” (din pacate, nu-i mai tin minte numele), din raionul Hancesti. Acesta i-a fost debutul. Evenimentul s-a intamplat pe scena din Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Insa cand a fost lansata de catre Stefan Petrache, ea a aparut absolut ca ceva inedit. Nu e vorba numai de nume, ci si de ceea ce nu se poate explica prin ceva anume, precum nu poate fi interpretat faptul ca Nina Crulicovschi n-a putut face din „Seara albastra” a lui Ion Aldea-Teodorovici ceea ce a facut Anastasia Lazariuc.
In cazul dat, vorba e cu totul despre altceva. Petrache a demonstrat, prin vocea sa, ca o piesa de acest gen poate fi lansata anume de o voce aparte. Cine a ascultat-o isi poate da seama de intensitatea si timbrul vocii, absolut deosebite, ale lui Stefan Petrache. Iertata sa-mi fie indrazneala, afirmand ca, daca nu era el, nu stiu care ar fi fost soarta compozitorului Anatol Chiriac, care a dovedit mai tarziu, ca este si el, in felul sau, irepetabil.
Stefan Petrache s-a nascut pe 8 mai 1949 la Vanatori, Nisporeni. Dupa ce a absolvit Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chisinau, este angajat ca solist (1974-1975) in Orchestra de estrada si simfonica a Radioteleviziunii Moldovenesti. Apoi este solist in formatiile vocal-instrumentale „Orizont” (1977) si „Contemporanul” (1978-1981) din capitala, dupa care conduce formatia „Plai” (1982-1987). Aceasta din urma i-a adus mai multe bucurii, dar si tristete, pentru ca a fost blamat, uneori pe nedrept, de catre unii colegi. Oricum, mai tarziu, el avea sa-si aminteasca de faptul ca aceasta a fost o buna experienta – si de viata, si de cantec.
In continuare, Stefan Petrache isi inscrie biografia artistica activand in calitate de solist in formatia de propagare a muzicii Filarmonicii de Stat din Chisinau (1988-1990). In 1986, devine artist emerit, iar in 1993 i se confera medalia „Meritul Civic”.
De-a lungul anilor, a inregistrat mai multe piese care au ramas in memoria melomanilor: „In august”, „Chemarea casei parintesti”, „Adevaruri”, „Eu vin”, „Sapte cani”, „Ce te legeni, codrule”, „Si daca ramuri bat in geam” s.a. In ultimii (multi) ani, de cand s-a retras din activitatea artistica, s-a ocupat de afaceri. Ca de obicei, despre el se spune ca este modelul de artist care, cand trebuie, trage la timp cortina si apare in scena doar de dragul unui cerc ingust de prieteni.
Si totusi, de Stefan Petrache le este dor la mai multi melomani. Dar el nu ne-a intristat definitiv. Recent, prin intermediul Editurii „Litera International”, a editat, la Bucuresti, CD-ul „Eu vin…”. De altfel, Stefan Petrache este si producatorul acestui album muzical. Veti gasi aici mai multe piese mai vechi si mai noi, printre care „Ce te legeni…”, „Si daca…”, „Chemarea casei”, „Ce-as fi fost”, „Crede-ma” s.a. Astfel, Stefan Petrache vine catre noi cu piese remixate, valorificand tot materialul muzical pe care l-a acumulat in mai multe decenii. Proverbial de modest, ne-a spus ca ziua de nastere si-o va petrece acasa, in sanul familiei.
La aceasta aniversare, ii dorim multa sanatate, succese in activitate si sa revina in scena, cu toate, asa cum ne anunta prin CD-ul sau – „Eu vin!”. Vino, bade Stefan! Noi te asteptam si dorim sa continui ceea ce ai inceput cu multi ani in urma! Si, asa cum spun romanii basarabeni: „La multi ani! Cu sanatate, ca-i mai buna decat toate!”.(N. R.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
