Timpul.md

Actualitate 15 Martie 2019 | 12:21

The Guardian: Un Brexit haotic face parte din marele plan al lui Trump pentru Europa

 Președintele și oamenii săi vor o Europă slabă și divizată. Brexit va asigura parțial acest lucru, se arată într-o analiză semnată de jurnalista britanică Natalie Nougayrède în The Guardian.

 Dacă Brexit ar fi oprit, atât Regatul Unit cât și Europa ar culege roadele – iar Donald Trump, măcar de data asta, ar suferi o înfrângere. Secta Brexit are adepți pasionați la mare depărtare de susținătorii ei britanici. Printre ei se numără predicatori gălăgioși și influenți din lumea trumpiană de la Washington – și realitatea este aceea că Trump are un impact profund în Europa, debandada Brexit-ului fiind o parte esențială a lui.



Saga Brexit-ului nu ține doare de negocieri luând-o pe arătură, nici de impasul în care se regăsește o țară căzută pradă unei mișcări bazate pe minciuni și înșelăciune. Problema mai generală e legată de lumea în care vrem să trăim. Pentru a înțelege pe deplin acest lucru, ajută să ții seama și de America lui Trump, nu numai de complexitățile aritmeticii parlamentare britanice sau de cea mai nouă declarație a lui Michel Barnier. Fiindcă America lui Trump este profund întrețesută cu viziunea adepților Brexit privitoare la Regatul Unit.

Acum câteva săptămâni, aflându-mă la Washington, am decis să plonjez în lumea aliaților și teoreticienilor americani ai Brexit-ului dur. Pentru o femeie europeană continentală ca mine, atașată de UE și de relația transatlantică bazată pe valori, părea un univers paralel. Am stat de vorbă cu Ted Bromund de la Margaret Thatcher Centre for Freedom din cadrul Heritage Foundation. Heritage Foundation este un grup de reflecție conservator american cu care promotorii britanici ai Brexit-ului au de multă vreme legături strânse. În 2016, când au avut loc votul pentru Brexit și alegerea lui Trump, a devenit un stup aglomerat de oameni care brusc simțiseră că au prins forțe proaspete. Mesajele lui Trump referitoare la Brexit (el favorizează unul fără acord), precum și discursul lui de la Varșovia din 2017 în care redefinește „Occidentul” pe criterii naționaliste, erau muzică pentru urechile lor.

Gânditori precum Bromund și Jakub Grygiel, profesor la Universitatea Catolică a Americii din Washington DC, ilustrează foarte bine legătura dintre Brexit, Trump și actualele probleme ale Europei. (Grygiel, conform unor cunoscători de la Washington, ar putea deveni „omul anti-UE” al lui Trump, după ce a servit drept consilier al lui Wess Mitchell, subsecretar de stat pentru afaceri europene, până în februarie 2019.)

Lucrurile pe care le-am înțeles din conversația cu Bromund și citindu-l pe Grygiel sunt următoarele: în primul rând, adepții lui Trump încă mai văd Brexit ca pe un pas esențial în direcția destrămării UE, o entitate care, scrie Grygiel, „și-a depășit rațiunea existenței în calitate de forță ordonatoare în Europa”. Argumentația din spatele acestei evaluări constă nu numai în aprecierea slăbiciunilor Europei, ci și, paradoxal, în teama că UE s-ar putea dezvolta într-o bună zi până la statutul de potențială contragreutate a Americii lui Trump: „A venit vremea ca noi să recunoaștem că UE este un inamic fățiș și declarat al rolului asumat de SUA în Europa după 1945.” (Acesta a fost Bromund.)

La baza acestei poziții se află o angoasă ideologică conform căreia SUA și-ar putea pierde o parte din influență în competiția globală dintre marile puteri dacă UE s-ar pune pe picioare. Bromund a denunțat Germania drept „cel mai rău aliat al SUA”, nu în ultimul rând pentru politicile ei energetice în parteneriat cu Rusia, și a afirmat că dacă UE va găsi vreodată o cale de a limita influența Chinei (de exemplu prin filtrarea investițiilor), acea metodă va fi foarte curând pusă la lucru și împotriva intereselor americane.

El era mult mai îngrijorat de sentimentele „anti-americane” existente în cadrul Mișcării de Cinci Stele din Italia (o struțocămilă de populism de stânga și de dreapta), decât de regresul democratic din Polonia și Ungaria. Acest lucru se circumscrie unei înțelegeri a UE și a principiilor ei drept ceva pe care SUA ar face bine să-l submineze. Politicile postbelice ale SUA care au sprijinit clubul european vreme de decenii și-au pierdut rațiunea de a exista. Brexit, în consecință, este văzut drept un element ajutător pentru privarea Europei de puterea necesară pentru a acționa (fie în privința crizei climatice, fie în privința multilateralismului în general) în orice fel care ar putea contraveni unei înțelegeri specifice, limitate, a intereselor naționale americane.

Dacă Brexit nu va fi stopat cumva, axa Trump-Brexit va ajunge să determine mare parte din ceea ce se petrece în colțul nostru de lume – și nu va fi frumos. Prin comparație, a-ți face griji cum va influența o decizie britanică de a rămâne în UE distribuția locurilor în viitorul Parlament European pare o chestiune mai puțin urgentă.

Bromund a stat un timp în Regat în perioada încheierii Tratatului de la Maastricht din 1992. În timp ce se documenta pentru o disertație privind o tentativă britanică de a adera la proiectul european în anii ’60, el a ajuns la concluzia că Europa a fost încă de la bun început un proiect „politic”, nu unul strict economic. Acum, mi-a spus el, e în favoarea unui Brexit fără acord, „în actualele circumstanțe”.

Mulți europeni, nu în ultimul rând din centrul și estul continentului, par mai îngrijorați de pierderea tradiționalei protecții americane pentru țările lor decât sunt îngrijorați de Brexit. Însă ambele chestiuni sunt relevante pentru dorința trumpiană ca abilitatea UE de a-și defini propriul viitor să fie diminuată. Când l-am întrebat pe Bromund cum ar fi în viziunea lui Europa ideală, el mi-a vorbit despre un trecut imaginar în care o etapă anterioară a dezvoltării UE coincidea în mod miraculos cu o lume unipolară condusă de SUA. „Să revină la anii ’80”, a spus el, „doar că cu SUA deja învingătoare în războiul rece.”

În cartea sa din 2005, „Postwar” [„Postbelic”], istoricul Tony Judt reflecta la posibilitatea apariției unui decalaj între SUA și Europa în privința unor chestiuni sociale (cum ar fi pedeapsa cu moartea). Evident că la acea vreme nu ar fi avut cum să anticipeze Brexit-ul ori pe Trump. Ura ideologică față de UE existentă în anumite zone din SUA și Regatul Unit produce deja un decalaj profund. O Europă supusă, și o Mare Britanie chiar și mai supusă, tributare viziunii periculoase despre lume a lui Trump, este lucrul după care tânjesc ideologii din SUA. O țară care-și retează parâmele care o leagă de Europa îi va cădea pradă pe de-a-ntregul lui Trump. Și, drept urmare, Europa va fi mai slabă.


Natalie Nougayrède

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus