Timpul.md

Carte 13 August 2011 | 08:20

TOP 10 cei mai mari SCRIITORI cu dereglări mintale

Viaţa unui scriitor - în special a unui scriitor de ficţiune - este, de cele mai multe ori, conectată la ceea ce este cel mai periculos: conştiinţa noastră. În majoritatea cazurilor, procesul de scriere parcurge un intens proces de creativitate, prin care noi, cititorii, atingem posibilităţi interesante şi consecinţele subversive ale capacităţilor noastre umane. Cu toate acestea, pe lângă graţia şi măreţia pe care scriitorii o pot atinge, de cealaltă parte a monedei este flirtul periculos cu necunoscutul, inacceptabilul şi nebunia.

10. Lev Tolstoi




Autorul operelor literare „Război şi pace” şi „Anna Karenina”, Lev Tolstoi a fost cunoscut pentru plăsmuirea a sute de personaje literare cu caractere complexe, aceasta fiind o cale de a scăpa de luptele sale interioare vizavi de condiţia umană. Tolstoi a suferit de cazuri grave şi frecvente de depresie, şi, în cele din urmă, a devenit un ascet rătăcitor în cursul vieţii sale octogenare. Tragic, el doar a făcut în măsura în care o staţie de tren izolat înainte de colaps şi muri de pneumonie la scurt timp după aceea.

9. Jonathan Swift


Jonathan Swift, scriitor anglo-irlandez al operelor „Călătoriile lui Guliver”, a avut o viaţă care, uşor-uşor, a luat şi ea calea nebuniei. Ce este sigur, este că până în 1472, psihicul său a depăşit limitele raţionalităţii şi stabilităţii. Will Durant scria, spre exemplu, cum cinci oameni încercau să-l împiedice să-şi scoată ochiul, care era inflamat, scenă, după care, el nu a mai vorbit un an întreg.


8. Philip K. Dick


La sfârşitul lunii februarie din 1974, scriitor de ficţiune şi consumator de amfetamină, Philip K. Dick, în timp ce se odihnea în casa lui, a avut o serie de viziuni puternice psihologice. Acestea au continuat şi pe tot parcursul lunii următoare, o combinaţie de modele geometrice vii cu imagini ecleziastice, cu scopul de a crea interpretări noi şi profunde a istoriei religioase şi literare. 

 "O minte transcendentală mi-a invadat mintea mea, de parcă aş fi fost nebun toată viaţa mea şi brusc am devenit sănătos", a spus Dick, pretinzând, de asemenea, că el a început să ducă o viaţă dublă, jumătate din personalitatea lui fiind dominată de un creştin persecutat din Roma antică.

7. H.P. Lovecraft


Scriitorul science – fiction şi horror, H.P. Lovecraft‚ a avut o stare mintală condiţionată atât de influenţe interne, cât şi externe. El a suferit de tulburări de somn sau terori nocturne. Astfel, după un timp de confruntări cu aceste stări destabilizatoare în timpul nopţii, finanţele sale au fost administrate greşit, ducând la un declin abrupt şi brusc în modul de viaţă al familiei sale. Lovecraft a suferit de depresie extremă, întrucât a avut şi tentative de sinucidere şi a suferit de ceea ce el a descris ca o "cădere nervoasa". Această stare a lucrurilor a continuat mai ales atunci când a fost diagnosticat cu cancer intestinal şi boala Bright, provocându-i dureri intense şi urma să le aibă pe tot parcursul vieţii sale.


6. Jack Kerouac



Atunci când Jack Kerouac a scris faimoasa sa lucrare „Pe drum”, nu a fost un roman standard, cu zece capitole, pe care, pur şi simplu, l-a avut în minte. Ce a creat, a fost un produs cu un flux continuu de conştiinţă, dactilografiat pe rolă continuă. Această abordare unică la literatura de specialitate este probabil mai puţin surprinzătoare, decât atunci când se ia în considerare faptul că Kerouac a scris sub influenţa unui cocktail de substanţe care afectează creierul, printre care alcool, marijuana şi benzedrine amfetamină. Dar a fost onorabil scos de sub acuzare de Marina SUA, pe motivul că e o "personalitate schiloadă".

5. Ernest Hemingway




Una dintre figurile canonice ale literaturii americane moderne, Ernest Hemingway, a avut o stare psihologică plină de probleme. Se complăcea în stări de ebrietate, în marea parte a vieţii sale, care, probabil a dus la deteriorarea sa mentală, precum mulţi alţi scriitori. Comentatorii au subliniat mai multe diagnostice probabile, de la tulburări bipolare la leziuni cerebrale traumatice şi la trăsături de personalitate narcisică. După o perioadă mai îndelungată de tratamente, Hemingway s-a trezit într-o dimineaţă, a luat puşca sa preferată şi şi-a zburat creierii.

4. Marquis de Sade




Marquis de Sade a avut, fără îndoială, o viaţă excentrică. Credinţele sale culturale stăteau la confluenţa ideilor revoluţionare legate de libertatea sexuală şi morală, narate, de altfel, în multe lucrări de ale sale şi de unde noi am "moştenit" termenul de „sadism”. În 1803, nu mult după încarcerarea sa, el a fost declarat nebun şi plasat într-un azil. Dar nici în azilul respectiv, de Sade nu a renunţat la relaţiile sale sexuale ilicite, până la moartea sa din 1814.

3. Sylvia Plath




Silvia Path, autorul romanului autobiografic „The Bell Jar”, a descris în romanul respectiv instabilitatea mintală, care semănau izbitor cu vicisitudinile vieţii sale. Din cauza depresiei ei clinice, Plath a avut parte de o serie de şedinţe de tratamente. Însă, acestea nu au fost reuşite, motiv pentru care Plath a avut tentative de suicid, dar care a eşuat. Ulterior, după alte încercări de a-şi stabiliza sănătatea mintală, Plath, în vârstă de 30 de ani, a fost găsită moartă în apartamentul său, cu capul pe marginea cuptorului din bucătărie, de unde se simţea un miros puternic de gaz.

2. Edgar Allan Po




Cunoscut pentru încercările sale de a defini omenirea, un exemplu în acest caz fiind poveeastea macabră „Inima care-şi spune taina” (The Tell-Tale Heart), în opera lui se desluşeşte uşor faptul că Poe duce o luptă cu demonii în mintea lui. Chiar el însuşi a declarat că are înclinări spre stări de anxietate şi devieri psihice. „După moartea soţiei sale, Poe a declarat: "Sunt sensibil şi nervos, doar că într-un grad foarte neobişnuit".

În octombrie 1849, a fost găsit într-o stare de delir pe străzile din Baltimore, incapabil să articuleze ceva semnificativ sau să explice cum a ajuns acolo. Astfel, Poe a murit într-un spital local, în primele ore ale zilei următoare.

1. Virginia Woolf




Proza Virginiei Woolf nu este caracterizată doar de un spirit unic şi creativ, dar şi plină de "spini", din care reiese că a suferit mult în viaţa ei. Lipsită de mama ei şi sora vitregă, Stella, în timpul adolescenţei sale, Woolf s-a confruntat, de asemenea, cu abuzuri sexuale din partea fraţilor ei vitregi.

De-a lungul vieţii, ea a luptat cu crize de depresie profundă şi mai multe căderi nervoase, întrucât a trecut prin greutăţi diferite, un exemplu fiind riscul de a-şi pierde casa din Londra. La 28 martie 1941, şi-a pus mai multe pietre în buzunarele de la palton, a intrat în cel mai apropiat râu de lângă casa ei şi a fost pierdută pentru lume.

Sursa: Timpul.md (V.P.)

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus