Timpul Liber

Trandafirii – plantare, îngrijire și cele mai bune soiuri

În Antichitate, atât grecii, egiptenii, cât şi romanii, au fost încântaţi de frumuseţea trandafirului. La romani a căpătat chiar statutul de simbol. Această semnificaţie culturală a scăzut după căderea Imperiului Roman. Odată cu apariţia creștinătății, oamenii au început să renunţe la credinţa în zeii păgâni şi simboluri, iar trandafirul a fost temporar uitat.

Trandafirul nu şi-a recăpătat statutul până în secolul al XVI-lea. Din acel moment a început să crească în popularitate. Împărăteasa Josephine (1763-1814), soţia lui Napoleon, şi-a manifestat pasiunea pentru aceste flori, punând bazele unei grădini speciale de trandafiri. Datorită pasiunii sale pentru colecţionarea trandafirilor, foarte multe noi varietăţi au fost aduse pe continentul european din China şi Anglia. Această acţiune a dus la dezvoltarea istoriei trandafirului. Josephine a fost răsplătită, la treizeci de ani după moartea sa, prin numirea unui trandafir cu numele său: „Impératrice Joséphine”.

În secolul al XVII-lea, oamenii au început să încrucişeze sortimentele de trandafiri pentru a obţine flori mai frumoase şi pentru a prelungi perioada de înflorire. În acea perioadă, trandafirii au fost cultivaţi pentru florile sau pentru parfumul lor – cu scopul de a-şi schimba parfumul corporal – sau cu rol decorativ.

Recent, trandafirii şi-au recăpătat popularitatea. Perioada relativ scurtă de înflorire este compensată prin culori magnifice pastelate şi parfumul rafinat. Pot fi împărţiţi în două grupe: trandafiri – specii şi trandafirii obişnuiţi de grădină. Un trandafir tipic de grădină include şi categoria trandafirilor clasici englezeşti. Deseori aceştia sunt trandafiri hibrizi.

Primul trandafir hibrid „Thea” a apărut după 1867, iar acum există numeroase varietăţi. Un sortiment deosebit este trandafirul „Candy Stripe”. Acest trandafir hibrid cu flori mari, care aparţine familiei Rosaceae este roz închis, cu dungi deschise. Florile duble frumos parfumate apar în iulie, august, septembrie şi octombrie.

Trandafirii au fost cultivaţi şi admiraţi de secole. Primii trandafiri cultivaţi au fost cei din China şi Africa, acum mii de ani. Grecii, romanii şi egiptenii foloseau de asemenea trandafirii în diverse scopuri. De aceea nu este nicio surpriză că s-a scris despre trandafiri atât în documentaţia horticolă, cât şi în cea beletristică: poveşti, povestiri şi legende.

Poveşti, povestiri şi legende

Trandafirii au avut o influenţă majoră în toată lumea – mai ales în emisfera nordică – şi în mai toate culturile, întâlnim poveşti şi legende despre trandafiri. Potrivit legendelor romane, Cupidon, zeul dragostei şi unul dintre fiii lui Venus, a dat din greșeală peste cupa de vin a lui Bacchus, iar vinul roşu vărsat s-a transformat într-o tufă de trandafiri.

Există de asemenea o legendă despre trandafiri şi despre Venus, zeiţa dragostei. Aceasta era îndrăgostită de Adonis, dar zeul Marte fiind gelos, a vrut să îl omoare pe Adonis. Venus a încercat să îl prevină pe Adonis, dar s-a împiedicat şi a căzut peste o tufă de trandafiri. Spinii i-au rănit picioarele şi din sângele scurs pe pământ au răsărit trandafiri roşii.

Într-o poveste din Persia se menţionează despre o privighetoare care s-a îndrăgostit de un trandafir roşu, floarea care era numită de către Allah regina florilor. Pasărea a încercat să îmbrăţişeze trandafirul, dar a fost străpunsă de spinii acestuia. Picăturile de sânge s-au transformat în trandafiri roşii.

Trandafirii sunt menționați şi în poveştile biblice. Potrivit legendei, după ce a fost izgonită din Rai, Eva a luat cu ea din Grădina Edenului, un trandafir alb. Ulterior, acest trandafir a devenit roşu. În această legendă culoarea roşie simbolizează dorinţa.

Cum să creşteţi un trandafir

Popularitatea trandafirilor se datorează în parte şi faptului că aceştia sunt uşor de crescut şi nepretențioși. Se pot planta toamna şi primăvara, în afară de perioadele cu îngheţ. Au nevoie de udare abundentă, în perioadele secetoase deoarece sunt sensibili la uscăciune şi de asemenea au nevoie de un sol bine drenat pentru ca rădăcinile să nu se îmbibe cu apă. Cel mai bun loc de plantare este un loc luminos şi ferit de vânturile puternice.

Trandafirii de grădină pot fi mici (în formă de tufă cu înălţimea de 80 cm), cu trunchi şi coroană (în formă de pomişor cu înălţimea de 150 cm), căţărători (cu ramuri lungi de 3-5 metri) sau pletoşi (gen tufă cu coroana plângătoare).

Pasionaţii cultivatori ai trandafirilor au mai creat, prin diverse încrucişări, şi alte soiuri hibride cum ar fi trandafirii pitici (de ghiveci) sau teahibrizi (cultivaţi pentru flori tăiate), de asemenea se mai cultivă şi trandafirul Rosa Damascena (din petalele căruia se face renumita dulceaţă de trandafiri).

Primul lucru ce trebuie ştiut dacă vrei să înveţi cum să creşti trandafiri este plantarea acestora, operaţiune posibilă numai toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara (martie-aprilie). Înainte de plantare, trandafirului i se fasonează (scurtează) rădăcinile până la 15-20 cm, reținându-se numai 2-4 ramuri care, la rândul lor, se scurtează la 4-5 muguri. Se plantează în gropi mari cu adâncimea şi lăţimea de 40-50 cm, în fiecare groapă făcându-se un muşuroi din pământ în care se înfige rădăcina, astfel încât planta să fie îngropată până la colet sau puţin mai adânc (2-3 cm).

Pentru siguranţa prinderii, rădăcina se mocirlește înaintea plantării într-un amestec de pământ, bălegar şi apă în proporţia 1:1:3, iar după plantare se udă bine şi se muşuroieşte baza plantei. La plantarea mai multora, se măsoară 50-70 cm între trandafirii mici , 2-3 m între cei căţărători sau cu trunchi iar pentru cei de dulceaţă se lasă distanţă de 1,5 m între rânduri şi 1 m între plante.

Primăvara devreme, se dezmușuroiesc şi se taie, lăsând 3-5 ramuri la o plantă iar la soiurile viguroase 6-7 ramuri, acestea scurtându-se la 2-4 ochiuri pentru cei mici şi 5-6 ochiuri la cei viguroşi în timp ce la cei căţărători se lasă 50-150 cm, în funcţie de obiectul decorat (perete, pergola).
Un sfat despre cum să creşti trandafiri cu cât mai multe flori constă în hrănirea plantelor cu îngrăşământ natural (soluţie macerată de gunoi de găini 1/2 kg la 10 litri de apă) o dată pe lună şi aplicarea unor îngrăşăminte foliare naturale. Udarea se face numai când solul e uscat, excesul de apă dăunând înfloririi.

Timpul.md

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *