Timpul.md

Comentariu 16 Iunie 2010 | 09:28

Trandafirii mor, visurile mint

Acum doi ani, în martie 2008, publicam în TIMPUL un comentariu exact cu acelaşi titlu: „Trandafirii mor, visurile mint”. Era o situaţie tulbure pe atunci în Republica noastră Moldova. Societatea era disperată şi dispersată, lumea bună şi cândva activă politic, deşi sătulă până în gât de regimul comunisto-frontist, se retrăsese anemică la bucătărie şi doar câţiva moşnegei mai ieşeau duminica în centrul capitalei şi încercau cumva să-i tulbure liniştea intangibilului împărat moldovenesc Voronin. Azi, voi cita câte ceva din acel comentariu, însă nu pentru a elogia pe cineva, ci pentru a constata dacă ceea ce scriam atunci mai e valabil, dacă am formulat corect întrebările pentru a obţine, peste timp, răspunsurile corecte...

„Oamenii caută un sprijin. Oamenii îşi caută viitorul, dar mai ales garanţia că vor avea acest viitor şi, în această frământare semi-politică, semi-instinctivă şi semi-credibilă, puţinii cetăţeni interesaţi care au mai rămas în Moldova sunt în aşteptarea paiului salvator. Eu nu sunt sigur că anume Filat e salvatorul moldovenilor şi terminatorul comuniştilor. Eu nu garantez, însă mă întreb: de ce printre fondatorii Partidului Liberal Democrat se numără persoane care toată viaţa lor s-au hrănit de la Guvernul SUA? De ce afacerile lui Filat sunt în România? De ce la mitingul organizat de partidul lui Filat a venit foarte multă lume bună? Inclusiv din Forul Democrat al Românilor. De ce ceilalţi politicieni cu averea la vedere au dreptul să se declare milionari, iar Filat nu are voie? (…) Chiar dacă, până la urmă, Filat se va dovedi a fi o javră ordinară, avem destule şi una în plus ne va servi şi ea de învăţătură. Dar dacă nu este o javră? Dacă este un câine ciobănesc, iar noi îl alungăm de la stână şi lăsăm turma la cheremul lupilor? (...) Sesizez în societate un fel de destindere, un fel de descreţire a frunţilor, un fel de pauză în isteria patrioţilor enervaţi de faptul că avem atâtea partide şi că nu vom şti pe cine să alegem, aud tot mai frecvent o întrebare pe care mi-o pun cunoscuţii din capitală, dar şi cei de la ţară: „Cum crezi, îi băiat de treabă?”.

Azi, răspunsul la această întrebare îl las pe seama dumneavoastră.

Problema, însă, nu constă în acest răspuns. Problema e că, având în faţă mult râvnitul obiectiv de aderare a RM la UE, având un guvern ce realizează consecvent şi eficient atingerea acestui obiectiv, având Alianţa pentru Integrare Europeană în care şi SUA, şi UE au investit nu numai sute de milioane, ci şi o enormă speranţă, iată că, în ultimul timp, ies în avanscenă nişte actori politici secundari, mânaţi ori de invidie, ori de KGB, şi încep să distorsioneze bunul mers al lucrurilor spre căi care ne-au mai dus cândva la râpă. Iar aceste căi sunt semănate cu certuri, intrigi, idei false, amici falşi, tulburări de minte şi manipulări asemenea celor care au chinuit acest popor pe parcursul a 12 ani - patru de putere frigăruiano-agrariană şi opt de guvernare totalitaristă comunistă. Eu nu distribui acum simpatii sau antipatii, ci mă gândesc la vorba înţeleaptă a poporului nostru: „Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea”. Iar noi astăzi, în regim de urgenţă, avem nevoie să trecem o punte şi nicidecum nu avem nevoie de noi cucuie în frunte. Trecem puntea spre UE şi abia după asta mai vedem cât costă trandafirii lui cutare şi visurile lui cutărică.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus