Timpul.md

Opinii & Editoriale 28 Februarie 2010 | 17:22

Un alt fel de srma ghimpata: palma jandarmului romn

Se stie ca miturile si ideile implementate in mintea unei natiuni pot fi atat foarte benefice, mobilizand-o la fapte marete, cat si extrem de contraproductive. Sunt benefice atunci cand sunt generate din interiorul natiunii si nefaste atunci cand vin din exterior, fiind implantate de dusmanii acestei natiuni. Unul dintre aceste mituri este binecunoscuta „palma a jandarmului roman”. Recunosc, aici, ca m-a provocat sa scriu aceste randuri articolul dlui Constantin Tanase „Ce preferati: o palma sau un glonte in cap?”, publicat saptamana trecuta.

Cred ca, fara sa-si doreasca, prin acel articol dl Tanase si-a adus si el, cumva, contributia la perpetuarea acestui mit. Eu insa as vrea sa va relatez putin din cele auzite de mine de la tatal meu, Mihai Manic, nascut in satul Stolniceni din actualul raion Hancesti (fostul judet Lapusna).

Asadar, in regiunea satului de bastina al tatalui meu, pe toata perioada interbelica, postul de jandarmerie era situat la Bobeica. Acest post asigura ordinea publica in vreo cinci-sase sate din imprejurimi. Noutatea e ca niciun jandarm din acele sate nu era venit din dreapta Prutului, ci erau chiar localnici, angajati in slujba statului. Mai mult ca atat, nici seful postului din Bobeica nu era regatean. Din spusele parintelui meu, o situatie similara era si in celelalte parti ale judetului. De regula, majoritatea jandarmilor veniti din Regat erau concentrati la Nistru, unde pazeau hotarul de bandele de bolsevici care treceau raul pentru a prada satele noastre. Multi dintre acei jandarmi, aparandu-ne, au fost raniti ori chiar si-au pierdut viata...
?in sa mentionez ca dupa dezastrul economic, haosul si anarhia lasate de imperiul rus, ordinea instalata de statul roman era destul de severa.

Betiile, talhariile ori galagia dupa lasatul soarelui erau curmate foarte aspru (aici le-as sugera celor care tanjesc dupa o mana de fier sa se gandeasca mai bine nu la tatuca Stalin, ci la jandarmul roman...). Si, probabil, nu o singura palma a fost data in acea perioada prin satele din judetul Lapusna, iar situatia cred ca era aceeasi pe intreg teritoriul Basarabiei. Chestia insa e ca palma era data nu de un jandarm venit de prin Ardeal, ci chiar de cei nascuti alaturi. Si, de regula, se dadea pe dreptate.
In multitudinea de probleme ale zilei de astazi cred, totusi, ca si acesta este un subiect important, in care ar trebui sa vina cu o expertiza cercetatorii. Gasesc aceasta chestiune una de importanta vitala acum, pentru ca mitul despre „palma jandarmului roman” afecteaza mult atitudinea noastra fata de fratii de peste Prut. Acest mit trece ca o sarma ghimpata prin inimile noastre, facand ca prapastia care ne desparte sa ramana la fel de adanca. Si nu are niciun rost sa dam jos sarma ghimpata de pe Prut, daca sarma din inimile noastre ramane rece si... intacta.

Dr. Stelian Manic,
University of Adelaide (Australia)

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus