Timpul.md

Muzică 25 Martie 2011 | 05:11

Un miracol - Orchestra fraţilor Advahov

Acum şase ani, la Chişinău a apărut o formaţie care, de la debutul ei, a făcut furori pe piaţa muzicală de la noi. E vorba de Orchestra municipală a fraţilor Advahov, Vitalie şi Vasile, descendenţi dintr-o familie de lăutari de la sudul republicii.  

Debutul lor a fost de mare succes, pista de lansare fiind CD-ul „Lume, nu mă judeca”, înregistrat cu distinsa cântăreaţă de muzică populară Zinaida Julea. De atunci încoace, orchestra fraţilor Advahov este cea mai solicitată de către interpreţii de pe ambele maluri ale Prutului. Numai în 2010, ea a înregistrat două CD-uri cu marele rapsod Mihai Ciobanu: „Lume, lume, cât de dragă-mi eşti” şi „O vioară, un cântec, un dor” (voce - Mihai Ciobanu, vioară - Mihăiţă Ciobanu). Specialiştii în materie caracterizează apariţia acestei formaţii drept un miracol, ea adunându-i în jurul său pe cei mai talentaţi tineri lăutari de la noi, majoritatea veniţi de pe băncile Liceului republican de muzică „C. Porumbescu” (unde au învăţat şi ei - n.n.). De altfel, e singura orchestră de la noi care poartă numele a doi fraţi (aşa cum poartă numele lui Goran Bregovic celebra orchestră a compozitorului şi dirijorului sârb).

„Am crescut cu muzica şi vorba românească”

Cei doi fraţi s-au născut în oraşul Cahul, în familia lui Vasile şi Agafia Advahov, tatăl fiind originar din Goteşti, iar mama - din Cârpeşti, Cantemir. Ambii părinţi erau profesori la Şcoala Pedagogică din Cahul. Vasile Advahov preda acordeonul şi conducea mai multe grupuri de orchestră. În 1978, el a absolvit Institutul de Arte din Chişinău, clasa de acordeon şi dirijat orchestră. Imediat după aceasta, a format o orchestră în care a adunat toţi lăutarii de la sud, inclusiv pe Dumitru şi Gheorghe Botgros, tatăl şi, respectiv, fratele dirijorului „Lăutarilor”, Nicolae Botgros, pe Ion Marinovici, Ionel şi Toma Acriş ş.a. „Născuţi pe malul Prutului, într-o familie de lăutari, noi de mici copii am crescut cu muzica şi vorba românească”, ne spune Vitalie Advahov, care e doar cu un singur an mai mare decât Vasile. Astfel, la ei în casă, nici nu s-a pus problema ce cale să-şi aleagă copiii în viaţă, ambii studiind muzica de la vârsta de cinci-şase ani. „Tata nici nu ne-a întrebat ce dorim: ne-am trezit cu vioara şi acordeonul în mâini”, precizează mezinul Vasile care, ca şi fratele său, de mic a bătut toba la diverse nunţi şi cumetrii, mai cu seamă a doua zi, la „zeamă”, sau, cum i se mai zicea petrecerii - la „fuioare”. Când prindea a aţipi cu toba în mână, tatăl său îl îndemna întruna: „Cântă, Vasilică, pentru că am să-ţi cumpăr bicicletă!”. Înainte de bicicletă însă i-a cumpărat o vioară…

De la „fuioare”- la liceu, de la liceu - la academie

Prima „universitate” de muzică au făcut-o acasă, la concerte, nunţi, cumetrii şi „fuioare”, astfel încât la Liceul republican de muzică „Ciprian Porumbescu” din Chişinău, spre deosebire de alţi copii, care nu ştiau cel puţin intervalele muzicale, au venit bine pregătiţi. Vitalie s-a înscris la acordeon, unde a studiat în clasa lui Boris Socolov şi cea a lui Vladimir Zagumionov. Vasile însă a susţinut examenele de admitere la clasa de ţambal şi cea de vioară. După ce le-a susţinut cu brio, un profesor îl îndemna pe tatăl copilului să-l înscrie pe acesta la ţambal, iar altul - la vioară. A ales vioara, studiind în clasa profesorilor Tamara Caftanat, Galina Buinovschi şi Gheorghe Neaga, iar la Academia de Muzică - în cea a lui Boris Dubosarschi.

De la academie - în taraful fraţilor Advahov

După absolvirea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, în jurul celor doi fraţi, care participau în spectacole în duet, au început să se adune mai mulţi tineri talentaţi. Astfel a apărut ideea creării unei orchestre. Iniţial, ei intenţionau să facă o orchestră nu prea mare, dar într-o formulă nouă - cu vioară, acordeon, percuţie şi chitară. Treptat însă, ţinând cont de observaţiile mai multor specialişti, au format o orchestră pe placul tuturor: cu violă, contrabas şi alte instrumente de muzică populară şi clasică. Astăzi, orchestra are 20 de salariaţi şi doi solişti vocali - Zinaida Julea şi Igor Cuciuc. În total, formaţia, cu tot cu costumieră, numără 35 de persoane. „Vorba e că mulţi tineri vor să se afirme, să evolueze şi să înregistreze piese cu noi, unii artişti asociindu-se cu noi fără salarii. Altminteri, noi contăm doar pe calitate. Să înregistrăm o piesă-două în jumătate de an, dar să fie de calitate”, ne spun fraţii Advahov, care se pregătesc să editeze un CD de muzică instrumentală. Scopul lor este de a încuraja mai mulţi tineri să se afirme. „Loc pe scenă este pentru toţi, iar lumea, ca să aplaude, nu trebuie s-o forţezi”, consideră ei.

Ca şi Vasile Advahov-tatăl, cei doi fraţi speră că pe urmele lor vor călca şi… urmaşii. Cătălin, feciorul lui Vitalie, la vârsta de trei anişori a fost înscris în Ansamblul de cântece şi dansuri „Loly-pops”, iar la patru ani a devenit laureat al Concursului „Ploaia de stele”. Şi feciorul lui Vasile, Dănuţ, de numai un an de zile, dansează în ritm, fiind numai ochi şi urechi când cântă tata la vioară…

Zinaida Julea: „Sunt foarte talentaţi, mă înţeleg cu ei dintr-o privire!”

Aşa îi caracterizează pe cei doi fraţi cunoscuta interpretă de muzică populară Zinaida Julea. „Am cântat cu toţi muzicienii buni din Moldova. Îi apreciez mult, dar de ceva vreme cel mai mult mi-e drag să cânt cu Orchestra municipiului Chişinău Vitalie şi Vasile Advahov. Sunt foarte talentaţi, sunt oameni de omenie şi cel mai bine mă înţeleg cu ei - dintr-un gest, dintr-o privire. Ţin la Vitalie şi Vasile Advahov extrem de mult. Pregătim nişte cântece noi, care, sperăm, ca şi celelalte cântece pe care le-am lansat împreună, să ajungă la inimile ascultătorilor. Sunt cu totul deosebiţi. Alături de ei mă simt întinerită!”, a accentuat ea. La rândul său, Mihai Ciobanu ne-a spus că Vitalie şi Vasile sunt deosebit de talentaţi. „Mă mândresc cu ei şi sper să colaborăm în continuare”, ne-a spus interpretul.

Eu unul nu pot decât să fiu de acord cu cei doi mari cântăreţi şi să confirm următoarele: Orchestra fraţilor Advahov este, cu adevărat, un miracol.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus