Un roman al iubirii şi al dramei deportaţilor

La eveniment s-a întrunit un public larg, constituit din diverse categorii de vârstă şi profil: cadre didactice, studenţi şi elevi, bibliotecari, ziarişti, scriitori etc., care au caracterizat cartea „pe care a citit-o Chişinăul” drept un roman al iubirii şi al dramei deportaţilor. Iniţiat de Biblioteca municipală „B. P. Hasdeu”, programul a fost experimentat în toate filialele bibliotecii, cartea fiind aleasă de un juriu competent: pentru anul 2010 – romanul „Tema pentru acasă”, de Nicolae Dabija, apărut la Editura „Princeps Edit” din Iaşi. Pe marginea romanului s-au pronunţat Alexandra Tănase, profesoară la Liceul teoretic „Gaudeamus”, Veronica Postolache, profesoară la Liceul teoretic „Mircea Eliade”, alte cadre didactice, scriitorii Mihai Vicol şi Haralambie Moraru, studenţi şi elevi. Discuţia a fost moderată de directoarea instituţiei-gazdă, Elena Vulpe. 
În cadrul conferinţei a fost vernisată o expoziţie de pictură – „Tema pentru acasă” în arta plastică”. Autorul romanului, Nicolae Dabija, a răspuns la întrebările cititorilor.

Aşa cum afirma pe bună dreptate acad. Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija ne face mereu surprize. Trece uşor de la poezie la publicistică, de la publicistică la poezie, iar acum ne-a surprins cu un roman despre care însuşi editorul şi redactorul cărţii, Daniel Corbu, spunea că este un roman de Premiul Nobel. Iar scriitorul şi ziaristul Mihai Vicol susţine că „Tema pentru acasă” se poate număra printre cele mai fascinante creaţii ale literaturii de dragoste, autorul dezvăluind, totodată, lupta cu destinul într-o confruntare inegală. 

Romanul „Tema pentru acasă” este despre drama deportaţilor basarabeni şi despre credinţa în Dumnezeu, care i-a ajutat să o depăşească. Tragedia acelor oameni nevinovaţi, umiliţi de regimul comunist, este că destinele lor au fost făcute una cu pământul pentru simplul fapt că gândeau altfel. Aşa s-a întâmplat şi cu eroii lui Nicolae Dabija. El – Mihai Ulmu – profesor, şi ea – Maria Răzeşu – elevă. Asta până la venirea sovieticilor în 1940, până în clipa în care ostaşii sovietici au intrat, în timpul lecţiei de limba română, când elevii vorbeau despre M. Eminescu, iar înainte aruncaseră portretul „tătucului nostru” I. Stalin după catedră. De aici a început totul. Profesorul, împreună „cu aceşti ţânci”, au ajuns să răspundă în faţa tribunalului clasei muncitoare. Mihai Ulmu a fost condamnat la ani grei de închisoare şi dus în Siberia, la Zareanka, în „Lagărul Morţii”, unde îl găseşte eleva îndrăgostită de el, Maria Răzeşu. Acolo s-au şi căsătorit…