Timpul.md

Eveniment 2 Septembrie 2009 | 20:51

Un ziar pentru satul meu

La 24 mai 2002, TIMPUL a lansat actiunea „Un ziar pentru satul meu”, prin care isi indemna cititorii de la oras sa perfecteze cate un abonament la TIMPUL pentru rudele sau prietenii lor ramasi la tara, ori pentru scoala si gradinita la care au mers in copilarie. „Orasul are niste datorii fata de sat, este obligat intr-un fel sa-i ajute satului sa iasa la lumina”, si-a argumentat redactia initiativa, care a fost salutata si sustinuta de sute de cititori.

Primul a fost Mihai Mihailov, pe atunci, redactor-sef al revistei „Moldova si lumea”, care a facut doua abonamente anuale pentru scolile din satele Balabanesti si Malaiestii Noi din judetul Chisinau. Au urmat dirijorul Vasile Goia, care a abonat Scoala de muzica din Sangerei, si fermierul Sergiu Burlacu, care a adus TIMPUL la scoala din satul sau natal (Chircaiesti) si la Liceul „A. Mateevici” din Causeni, dar si in casele profesoarei sale de chimie, Tatiana Ciobanu, a parintilor sai Ludmila si Dumitru, si a doi colegi de facultate, ramasi in sat. Procurorul Ion Oboroceanu de la Tighina a abonat biblioteca scolii din Baimaclia, judetul Tighina, pensionarul Petru Popa i-a oferit TIMPUL unei tinere din Suruceni, judetul Chisinau, iar ziarista Angela Spataru, tot ea directoare a Salonului de mariaj „Ocazie” din Chisinau, a adus ziarul in casa rudelor sale…

Lista prietenilor nostri ar putea continua, dar ceea ce ne bucura enorm e faptul ca majoritatea dintre cei care ne-au fost alaturi atunci au mers alaturi de noi de-a lungul tuturor acestor ani. Si continua sa ne urmeze cu „un ziar pentru satul meu”.

Daruri pentru cea mai mare familie din Moldova

La 22 martie 2002, TIMPUL publica reportajul Inei Prisacaru despre familia lui Mihai si Maria Ungureanu din satul Capriana, judetul Chisinau, care au dat viata la 17 copii. In urmatorul numar am lansat o campanie in sprijinul lor, cu genericul „Un cadou de Pasti pentru familia Ungureanu”. Cititorii nu au trecut cu vederea initiativa noastra si au venit la redactie cu ce au putut: bani, hainute, detergenti, chiar si cateva provizii. In cadrul unui concert de binefacere, Trustul European al Copiilor a anuntat despre campania noastra. Imediat dupa concert, David Johnson, coordonator al Programului de securitate alimentara al Comisiei Europene din RM, a oferit o suma de bani cu care reprezentantii Trustului au cumparat o masina de spalat pentru familia Ungureanu. Si reprezentantii UNICEF au facut o surpriza deosebita celei mai numeroase familii din Moldova. Ei le-au adus copiilor multe si diverse jocuri, carti interesante, rechizite scolare, vesela viu colorata si o plapuma, iar parintilor - ceva bani. Au fost receptivi si deputatii juniori, membri ai Parlamentului copiilor, care au scotocit pe unde numai ei au stiut si au pregatit o punga mare plina cu hainute pentru cei 17 frati si surori din Capriana. Alaturi de ei, zeci de cititori au rupt din putinul ce-l aveau pentru a-l oferi Ungurenilor…

2002-2003: file de istorie

La 28 iunie 2002, TIMPUL semnaleaza o noua initiativa antinationala a guvernarii comuniste - sacrificarea Imnului de Stat „Limba noastra”. Mesajul e transmis prin „Moldova Suverana”, care pune problema unui nou imn, ce ar realiza „adevarata unitate nationala cu gagauzii, transnistrenii, alte minoritati”. Constantin Tanase riposteaza, evocandu-l pe Eminescu: „Prin schimbarea imnului se urmareste anihilarea elementului national, schimbarea, vorba lui Eminescu, a „caracterului acestui stat”. „Unitate nationala” cu natiunea titulara umilita nu poate exista”.

In iulie, Romania e acuzata ca supune studentii moldoveni care-si fac studiile acolo la „genocid cultural” si-i racoleaza in serviciile secrete pentru a-i „livra” inapoi ca sa lupte impotriva statului RM. Peste cateva luni, la 10 noiembrie, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, e facut general-maior… Tot pe atunci, in „scena presei” apare Oleg Voronin. „Dupa ce a reparat, din banii bugetului, hotelurile „Codru”, „Jolly Alon”, vila prezidentiala de la Condrita si alte edificii, fiul presedintelui a „prihvatizat” si reconstructia noului sediu al Mitropoliei Moldovei, care va arata mai ceva ca un hotel de cinci stele”, scrie Alina Anghel. „Moldovenii cred in comunism si biserica”, vor conchide Barometrele de Opinie din urmatorii ani.

In ajun de Revelion 2003, un sobor de preoti de la Mitropolia Basarabiei sfinteste sediul TIMPULUI de pe str. Eminescu - al patrulea din cele sase prin care am peregrinat pana in prezent. Iar, peste doar o saptamana, TIMPUL culege mai multe premii: Alina Anghel este desemnata de catre Senatul CIJ drept unul dintre cei zece jurnalisti ai lui 2002, Teatrul „Satiricus” il declara pe Constantin Tanase drept cel mai influent analist politic si tot el este desemnat VIP in presa scrisa.

La inceputul lui 2003, din cauza unei situatii financiare critice, TIMPUL e pe cale sa-si suspende (temporar) aparitia. Totusi, lanseaza un S.O.S.! si este ajutat sa supravietuiasca fara a deveni loial regimului. Astfel, din fericire, „temporarul” in patru pagini alb-negru dureaza doar un singur numar… Guvernul voteaza un proiect de lege privind comasarea a trei sarbatori nationale - Ziua Constitutiei (29 iulie), Ziua Independentei (27 august) si „Limba Noastra cea Romana” (31 august) - in una singura, Ziua Republicii. Vasile Tarlev ii cheama pe moldoveni sa se inmulteasca, facand un copil pentru mama, unul pentru tata si unul pentru tara.

La 4 aprilie, TIMPUL anunta un concurs extraordinar cu premii de 1500 USD - „Alege-ti primarul!”, cititorii fiind invitati sa voteze pentru unul dintre candidatii la Primaria Chisinau din 2003. Marele Premiu - 500 USD - e castigat, in cadrul unui show organizat la 21 mai la Teatrul „Satiricus”, de chisinauianca Viorica Gobjila.

La 7 aprilie moare Nicolae Sulac, la 18 aprilie se stinge Emil Loteanu, iar la 1 iulie - scriitorul Iacob Burghiu. De Pastele Blajinilor, un accident rutier ingrozitor are loc pe drumul national Balti-Chisinau. Rudele decedatilor cred ca vinovat de el se face convoiul ce insotea masina cu numerele G 001, a premierului Vasile Tarlev…

In ajunul Sfintelor Pasti, ziaristii de la TIMPUL hotarasc sa le faca o surpriza unor personalitati notorii din Chisinau, trecandu-le pragul cu mici atentii: un cozonac, o sticla de vin si dulciuri. I-am vizitat pe Eugeniu Ureche, Domnica Darienco, Victor Gherlac, Constanta Tartau, Grigore Vieru, Alexei Marinat, Dumitru Matcovschi, Igor Cretu, Ion Furnica si Glebus Sainciuc, oameni pe care statul i-a dat uitarii si care acum traiesc din pensii mizere. De atunci incolo, Nicolae Roibu merge, de fiecare Pasti, la „oameni care au fost si mai sunt”…

La 27 august 2003, de Ziua Independentei, in Piata Marii Adunari Nationale se desfasoara Festivalul berii. La 14 septembrie, TIMPUL implineste doi ani.

TIMPUL a trecut Nistrul

„La initiativa TIMPULUI si cu sustinerea Fundatiei SOROS-Moldova, un grup de ziaristi de la saptamanalul nostru, de la ziarele „Jurnal de Chisinau” si „Novoe Vremea”, de la Radiodifuziune, de la agentiile „BASA-press” si „Infotag” au dialogat, in cadrul unei mese rotunde, cu colegii lor de la redactia ziarului „Adevarul nistrean” din Tiraspol. Scopul actiunii „Doua maluri de Nistru. Ziaristii fac primul pas” - singura de acest fel dupa declansarea conflictului transnistrean - este de a crea o atmosfera de intelegere reciproc si de colaborare intre jurnalistii de pe ambele maluri ale Nistrului si de a inlesni accesul nostru la informatie…”. Era 12 iulie 2002 si asa incepea proiectul „Doua maluri de Nistru. Ziaristii isi strang mana”, implementat ulterior de redactia noastra si colegii din presa timp de doi ani.

Pentru echipa de „talibani”

La prima sa aniversare, in septembrie 2002, TIMPUL a primit urari cu carul, iar invitatii Clubului „Cronos” din acel an si-au amintit de subiectele care i-au impresionat. Ex-premierul Ion Sturza ne-a spus ca inainte de toate il citeste pe Constantin Tanase; diplomatul Iurie Leanca a marturisit ca se opreste la „Cronos” pentru ca „este o rubrica necenzurata”; profesoara Ana Bejan de la Soroca a mentionat rubrica lui Aureliu Busuioc; iar editorul Gheorghe Erizanu si-a amintit de articolul despre bunicul roman al antiromanului Voronin. Tot atunci, ne-a onorat cu omagii si regretatul poet Grigore Vieru, care a inteles ca „talibanii de la TIMPUL” (septembrie 2001) ii sunt, de fapt, adevarati prieteni (septembrie 2002).



 

  • Un articol de:

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus