Timpul.md

Editorial 5 Noiembrie 2012 | 08:04

Unire pentru românii de pretutindeni

Am urmărit cu atenţie declaraţiile ambasadorului Ucrainei în România, făcute pentru internauţii români.  

Excelenţa Sa Teofil Bauer a spus că în Ucraina România este asociată cu Ceauşescu şi migraţia romilor, iar în România Ucraina este asociată cu Cernobîlul şi asuprirea minorităţii române. Diplomatul ucrainean simplifică datele problemei: este vorba de nişte stereotipuri care trebuie depăşite. Ar trebui totuşi să cernem puţin afirmaţiile, ca să nu ne încurcăm în pleavă.

Asocierea romi-români este folosită de mulţi cu o maximă ipocrizie, ştiindu-se că este de natură să stârnească iritare. Brandul „Ceauşescu” ataşat României este o chestiune diferită: depinde despre care Ceauşescu vorbim? Acel Ceauşescu primit la Casa Albă de mai multe ori şi plimbat cu trăsura reginei prin Londra, acel Ceauşescu care îi reproşa lui Brejnev furtul tezaurului şi inventarea limbii moldoveneşti? Sau Ceauşescu promotor al unor politici economice scăpate de sub control, înlănţuit de putere şi patron al unui sistem politic bazat pe represiune? Pe de altă parte, Cernobîlul poate fi văzut şi el în mai multe feluri: ca o poveste eroică a unor salvatori care şi-au dat viaţa pentru a opri un dezastru sau ca o inconştienţă a unei administraţii a unui imperiu gripat.

Însă asuprirea minorităţii române din Ucraina nu este sub nicio formă un clişeu. Este o realitate cu care se confruntă zilnic sute de mii de români. Mult mai mulţi decât 151.000 de români trăiesc în Ucraina - faptul că mulţi îşi spun moldoveni reprezintă o moştenire toxică a Imperiului sovietic. Însă sprijinul acordat de autorităţile ucrainene reprezintă problema principală a relaţiei România - Ucraina în domeniul protecţiei drepturilor minorităţilor naţionale. Pe scurt: Kievul a preluat o moştenire stalinistă şi o duce cu voioşie mai departe, pentru că are impresia că îi este folositoare.

În astfel de chestiuni este nevoie de unirea românilor. Secolul XXI deţine mecanisme legale internaţionale care pot fi la fel de benefice precum unirile teritoriale din secolul al XIX-lea. Deja avem un exemplu în acest sens - colaborarea dintre deputatul Ucrainei Ion Popescu şi cel al R. Moldova Vlad Cubreacov din urmă cu mai mulţi ani a spart gheaţa pentru românii din Valea Timocului. O rezoluţie promovată de cei doi deputaţi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a pus pe agenda internaţională chestiunea românilor din nord-estul Serbiei. În Valea Timocului, Belgradul a împrumutat tehnica sovietică „divide et impera”: românii au fost botezaţi vlahi şi s-a trecut la promovarea agresivă a acestei false identităţi. În prezent, românii din Valea Timocului se găsesc în atenţia Comisiei Europene şi constituie un subiect de negociere pentru aderarea Serbiei la Uniunea Europeană. O acţiune comună a românilor de pretutindeni a dat rezultate în condiţiile în care au fost folosite mecanismele internaţionale existente.

Românii din Ucraina au nevoie de astfel de acţiuni comune care să se bazeze pe legislaţia internaţională şi să creeze mecanisme de protejare a drepturilor lor. Rezultatele nu sunt spectaculoase şi nu se văd peste noapte, însă efectele sunt durabile.
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus