Timpul.md

11 Februarie 2010 | 15:49

Vieru urca in ceruri

Accidentul, in urma caruia a avut de suferit marele poet, s-a produs in noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 1.30, pe traseul R-3, la noua kilometri de capitala. Grigore Vieru se intorcea de la Cahul, unde participase la un spectacol de omagiere a lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului de marca „Opel Astra” se afla Gheorghe Munteanu, de 47 de ani, director-adjunct al Ansamblului de cantece si dansuri populare „Joc”. Din cauza cetii si a vitezei sporite, soferul n-a observat semnul rutier ce indica directia deplasarii, a pierdut controlul volanului si s-a lovit in borna de separare, intr-un bloc de beton pe care era instalat un panou publicitar.

Primul ajutor medical, la locul accidentului, i-a fost acordat de medicul de garda Maria Holban de la Sectia de urgenta din Ialoveni: „In acea noapte, eram de garda la serviciu. La miezul noptii, dispecerul a primit chemarea, fiind informat ca s-a produs un accident langa restaurantul „Voiaj”. Am plecat imediat la fata locului, impreuna cu soferul Petru Osinschi. Cand am ajuns, acolo era o ceata densa, pentru ca locul e aproape de lac, si nu se vedea nimic. ?in minte ca, din interior, Gheorghe Munteanu striga intruna: „Ajutati-l pe Grigore Vieru! Va rog sa-l ajutati!”. M-am repezit spre automobil si am vazut ca Grigore Vieru era incarcerat, iar masina - complet deteriorata si era foarte greu sa-l scoti de acolo. Ne-a sarit in ajutor un lucrator al statiei de alimentare cu benzina din preajma.

Gheorghe Munteanu, cu toate ca era si el foarte traumatizat, ne-a ajutat sa-l scoatem pe Grigore Vieru. Pe noi ne interesa starea poetului, sa vedem, mai intai, daca-i constient. Am observat ca buza de sus era despicata. Avea o plaga extraordinar de mare - de vreo zece centimetri. Erau taiate toate tesuturile pana la capat. Ca sa ma conving ca nu si-a pierdut cunostinta, l-am intrebat: „Spuneti-mi, va rog, numele dvs. de familie”. Si el mi-a raspuns taraganat: „Grr-ri-gore Vieru”. …Pe drum, situatia lui Grigore Vieru se inrautatea. Il rugam sa deschida ochii, sa-i inchida, sa deschida gura… Reactiona de fiecare data. Am ajuns la Spitalul de Urgenta din Chisinau in 13 minute. La spital, am dat de un felcer, care imediat mi-a adus o echipa de medici si l-au transportat in Sectia de terapie intensiva”.

…Toata lumea dorea sa-i transmita macar o particica din sanatatea sa pentru a-l ajuta pe poetul suferind. Dar s-a intamplat ireversibilul. In noaptea de 17 spre 18 ianuarie, la ora 1.20, Grigore Vieru a plecat dintre noi. Medicii au constatat ca el a suferit un al treilea atac de cord si ca, din cauza traumatismelor, unele organe au incetat sa-i mai functioneze. Spre marele regret al intregi suflari romanesti, minunea nu s-a produs. Grigore Vieru a plecat la cele vesnice.

Basarabia indoliata

Catedrala „Sfanta Teodora de la Sihla” s-a dovedit a fi neincapatoare pentru toti cei care au venit sa i se inchine, pentru ultima oara, celui mai mare poet pe care l-a dat pamantul basarabean de un secol si ceva incoace. Serviciul divin a fost savarsit de un sobor de preoti in frunte cu parohul catedralei, protoiereul Ioan Ciuntu. In cele doua zile de suferinta ale poetului, dupa tragicul accident rutier, parintele Ciuntu s-a rugat necontenit la Dumnezeu pentru sanatatea lui Grigore Vieru. „Cand ii citeam Sfantul maslu, imi spunea ieri parintele Ciuntu, am observat ca dadea din buze si misca din sprancene. Zic, Doamne, se porneste la viata! La sfarsitul rugaciunii, tineam mana deasupra crestetului sau si parca o putere miraculoasa mi-o atragea spre obrazul lui. A slobozit o lacrima, care s-a scurs in palma mea…”.

Slujba de pomenire a fost transmisa in direct la postul de radio „Vocea Basarabiei”; emisie in direct a avut si postul de televiziune PRO TV Chisinau. De la Bucuresti, Iasi, Cluj, Suceava erau in drum spre Chisinau mai multe autocare. Din clipa in clipa, urma sa soseasca si prietenul lui Grigore Vieru, poetul Adrian Paunescu.
…Cand sicriul impodobit cu flori a fost scos din biserica, un grup de elevi de la Liceul „Gheorghe Asachi”, imbracati in chip de ingerasi, au recitat poezia „Multumim pentru pace”. Apoi, cortegiul funerar a pornit spre Opera Nationala. Printre primii care a venit sa-si ia ramas bun de la Poet a fost presedintele RM, Mircea Snegur.

De la fereastra de la etajul doi al holului teatrului, priveam cum cordonul de politisti incerca sa faca fata multimii care se imbulzea ca sa ajunga inauntru - era evident ca nu toti vor reusi sa-si ia ramas bun de la poetul drag. Dupa ora 13.00, sicriul a fost scos din incinta Operei, iar cei ramasi afara au presarat cu flori drumul spre Cimitirul Central din strada Armeneasca. In drum, cortegiul a facut un popas langa monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant.

… La mitingul de doliu au luat cuvantul mai multe personalitati: academicienii Mihai Cimpoi, Gheorghe Duca, Eugen Doga… Poetul Adrian Paunescu, prietenul lui Grigore Vieru, a recitat un zguduitor poem, intitulat „Iarta-ne, Grigore!”, la care toata lumea a lacrimat. Un mesaj din partea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, a fost citit de ministrul Culturii, Teodor Paleologu, iar din partea Ministerului de Externe al Romaniei - de catre Ambasadorul Filip Teodorescu.

Inainte de a fi inhumat, orchestra prezidentiala a interpretat Imnul R. Moldova, „Limba noastra”, dupa care soborul de preoti si intreaga multime au cantat Imnul tuturor romanilor - „Desteapta-te, romane!”. La funeralii au participat delegatii din mai multe judete si orase din Romania. Toti cei prezenti au constatat ca Grigore Vieru ramane un simbol pentru noi si datoria noastra a tuturor este de a realiza idealul la care a visat - cel al Unirii cu ?ara.

21 ianuarie 2009

Mircea Snegur, primul presedinte al RM

 

Sunt mahnit si nu am cuvinte sa-mi exprim durerea. Dupa ce am pierdut-o pe mama, apoi pe fratele meu Mihail, aceasta este cea mai mare pierdere. Relatiile noastre in diferite perioade au fost diverse, dar eu intotdeauna am tinut cont de opinia marelui nostru inaintas atat in activitatea politica, cat si in sentimentele mele sufletesti de integrare a spatiului nostru spiritual comun. Sunt convins ca Grigore Vieru apartine spatiului spiritual romanesc comun si ma doare inima cand imi amintesc ca doar cu cateva zile in urma am citit un material al unui presupus maestru al cuvantului care a pus la indoiala versurile lui Grigore Vieru despre Eminescu. Pentru ca asa a coincis acest tragic accident cu aniversarea nasterii lui Eminescu. Este simbolic si faptul ca ultima manifestare publica la care a participat a fost una dedicata lui Mihai Eminescu… Spunea cineva ca l-a sfatuit cu insistenta sa nu mearga la Cahul, la acel spectacol omagial consacrat lui Eminescu, dupa care a si avut loc accidentul. Insa trebuie sa-l cunosti pe Grigore Vieru ca sa-ti dai seama ca el nu putea lipsi de acolo.

 

Anastasia Lazariuc, interpreta de muzica usoara

A fost om special care, prin bunatatea sa iesita din comun, lasa impresia ca venea de pe alta planeta. A fost ca un parinte, si nu doar pentru mine, ci pentru multi artisti din Moldova. ?inea foarte mult la oamenii de cultura. In perioada comunista, cand insemna mult sa pronunti cuvinte romanesti, ne-a luat mereu apararea…

 

Ion Hadarca, poet

Este o pierdere crunta si, poate, cea mai grea pe care a avut-o de un secol si ceva incoace literatura romana din Basarabia. Este o durere pentru toti care au cunoscut si au crescut cu opera lui. Acum sunt lacrimi amare pentru ceea ce s-a intamplat. E ca o pedeapsa pentru noi. Dar cred ca aceasta pedeapsa ne va trezi, asa cum a visat dintotdeauna poetul. Timpul va evalua mesajul lui public sau opera sa poetica. Dar, prin mesajul lui, cel al operei, si prin atitudinea civica barbateasca poate fi considerat drept un dascal, un miracol al neamului.

 

Sofia Vicoveanca, cantareata de muzica populara

E o mare nedreptate ca un om atat de bland si de blajin sa aiba o moarte atat de violenta si de crunta. A fost un om cu un suflet de copil. Acum un an, ne-am intalnit la o nunta in Bucuresti, dintre o basarabeanca si un regatean. Mi-a spus ceva care m-a cutremurat atunci: „Sofiicuta mea draga si sora mea draga! Uita-te bine la mine, imi spune sufletul ca ne vedem pentru ultima data”. Am incremenit, dupa care i-am raspuns: „Domnule Grig, in calatoriile mele in cautare de cantece noi, o femeie de la tara mi-a spus cam asa: „Dumnezeu a facut lumea pe rand si cu rabdare si ia pe sarite. Asa ca nu stim care urmam”. El, cu un zambet trist si cu o privire sfredelitoare m-a rugat sa nu uit acest lucru. Asa a si fost. E o pierdere atat de mare incat nu pot sa-mi revin de cand am aflat vestea trista…

 

Decorat cu „Steaua Romaniei” in grad de Mare Cruce

 

Presedintele Traian Basescu a semnat decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului National „Steaua Romaniei” in grad de Mare Cruce poetului Grigore Vieru. Seful statului l-a decorat post-mortem pe Grigore Vieru „in semn de recunostinta si inalta apreciere pentru dragostea si talentul cu care a militat, de-a lungul intregii sale vieti, prin puterea cuvantului, pentru convietuirea oamenilor in pace si intelegere, ramanand in sufletul tuturor romanilor ca un simbol al legaturilor dintre fratii de aceeasi limba”. In 2000, Grigore Vieru a fost decorat cu Medalia guvernamentala a Romaniei „Eminescu - 150 de ani de la nastere”.

 

  • Un articol de:
Versiune completă web Înapoi sus