Timpul.md

Comentariu 12 Noiembrie 2012 | 07:29

Violenţa din Parlament şi un sfârşit de carieră

Bătăile din orice Parlament sunt împotriva esenţei acestei instituţii. Într-un Parlament normal se discută, se dezbate, se poartă dueluri oratorice.

Pe vremuri, cu vreun secol în urmă, când doi parlamentari se simţeau jigniţi şi considerau că disputa nu poate fi rezolvată decât prin mijloace fizice, ieşeau în câmp şi se duelau, cu spada sau pistolul. Însă nu obişnuiau să se bată în clădirea Parlamentului – erau nişte domni.

Deputatul comunist Iurie Muntean are deja la activ destule incidente parlamentare pe care a încercat să le rezolve cu pumnii. Doar anul acesta l-a lovit cu pumnul pe Alexandru Cimbriciuc şi l-a îmbrâncit pe Vlad Plahotniuc. În 2009, din câte-mi amintesc, l-a bătut pe holurile Parlamentului pe Andrei Popov. Deja nu mai poate fi vorba de întâmplare, ceva se întâmplă cu Iurie Muntean, de îl lasă nervii așa de tare. Am avut ocazia să îl intervievez pe Iurie Muntean şi mi-a lăsat impresia unui om raţional. Normal, a avut un discurs comunist, plin de clişeele partidului din care face parte – nu putea să aibă altă poziţie. De câţiva ani se aude că Iurie Muntean va fi urmaşul lui Vladimir Voronin – la o primă vedere omul pare să aibă stofă de lider. Doar că a cam încetat să se comporte ca un conducător de secol XXI. În urmă cu mai multe sute de ani, într-adevăr, şeful haitei trebuia să lovească mai tare decât toţi ceilalţi, însă, din fericire, acele vremuri au apus.

Iurie Muntean s-a descalificat pentru poziţia de primus inter-pares. Să zicem că în toate situaţiile de conflict fizic de până acum el a fost cel provocat. Să presupunem că adversarii l-au înjurat pe Iurie Muntean de mamă. Însă pentru un membru al Parlamentului care vizează o poziţie de conducere la vârful unei ţări capacitatea de a-şi stăpâni nervii în situaţii-limită este o cerinţă absolută. De acord, în rândurile comuniştilor contează foarte mult imaginea de bărbat dur, aşa cum este Voronin. Însă Voronin dintotdeauna a ştiut să se stăpânească, nu şi-a ieşit din pepeni cu una cu două. Chiar şi în spatele ameninţărilor lui Voronin a existat de fiecare dată un plan, violenţa sau ameninţarea cu violenţa făcea parte din scenariul în care evolua. Voronin impune respect prin prezenţă şi atitudine – ştie că din poziţia lui nu se cade să coboare la a răspunde cu pumni sau înjurături.
Din păcate pentru el, cariera de lider a lui Iurie Muntean pare să se încheie aici. Toată lumea ştie că Vladimir Putin are centura neagră la judo – însă nimeni nu l-a văzut dând cu adversarii de pământ în afara sălii de antrenament. Putin nu a ajuns unde a ajuns pentru că ştie judo, ci pentru că, fiind un practicant de judo, a învăţat să îşi stăpânească nervii. Loviturile de pumn ale lui Iurie Muntean au ajuns în rapoartele tuturor ambasadelor – cine va mai dori să poarte negocieri cu un politician care îşi pierde controlul, sau care funcţionează în baza mentalităţii unui băiat de cartier? Sau un alt scenariu: cine îi va încredinţa lui Iurie Muntean vreun mandat de negociere, ştiind că partenerul de discuţie îl poate scoate din sărite cu o înjurătură plasată la momentul oportun? (Chiar dacă riscă vreo două scatoalce, negociatorul jignitor îşi va atinge scopul).

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus