Timpul.md

Opinii & Editoriale 18 Mai 2017 | 08:50

Vom dansa pe mormintele voastre

Pentru mine, ziua de 9 Mai este mai degrabă o zi de doliu decât un prilej de sărbătoare și beție. Sunt absolut sigur că o mulțime din participanți ai celui de-al Doilea Război Mondial nu și-au dorit niciodată acest război. Oameni simpli, cu familii, cu idealuri, cu planuri de viitor, luați cu forța de la casele lor și impuși să se împuște unul pe altul pentru neînțelegerile dintre doi maniaci dezaxați. Al Doilea Război Mondial rămâne a fi cea mai mare pată din istoria civilizației umane, iar numeroasele victime secerate de gloanțe s-ar întoarce în mormintele comune dacă ar ști că peste jumătate de secol urmașii lor vor sărbători cu fast, băutură și dansuri această tragedie internațională. 

Îmi pare amoral să dansezi pe mormintele acestor oameni, oameni care au avut nenorocul să se nască în acea perioadă sângeroasă și să fie trimiși la moarte sigură cu miile. Dacă chiar vreți să comemorați aceste 60 de milioane de oameni inocenți, declarați ziua de 9 mai zi de doliu internațional, coborâți toate drapelele în bernă și gândiți-vă măcar o zi din an la cauzele acestui război. Gândiți-vă în liniște, analizați și meditați, încercați să faceți tot posibilul încât acest tip de tragedii să nu se repete niciodată. Aproape toți participanții acelui război sunt morți, cum e să dansați și să beți pe mormintele lor? E momentul să realizăm că nu a fost vorba de nicio apărare a patriei, a fost vorba de doi demenți, Hitler și Stalin. Nemții și-au recunoscut vina și încearcă s-o spele până acum, încă se simt vinovați, și asta e uman, corect și moral. Cealaltă tabără preferă să calce pe aceeași greblă, să ne dovedească că vina este doar al lui Hitler, iar Stalin a fost un înger patriot. Nu degeaba pentru mulți războiul a început în 1941, nu în 1939. Mulți neagă faptul că până în 1941 Stalin și Hitler împărțeau și distrugeau Europa de comun acord. Și ar fi cazul să nu mai negați acest lucru. Negarea Holocaostului este ilegală în Europa, negarea crimelor lui Stalin ar trebui să fie ilegală în Europa de Est, însă rasismul încă nu a murit, și se pare că acum e mai puternic ca niciodată. Oare n-am învățat nimic din acel război?
Și mai trist este să văd părinții care-și îmbracă odraslele în uniforme militare și le dau mitraliere de jucărie în această zi. În toată lumea părinții vor un viitor fericit pentru copiii lor, voi se pare că mai așteptați cu sufletul la gură o tragedie, se pare că unica voastră dorință este să vă trimiteți copiii să-și omoare semenii cu arma în mână, pentru idealurile unor lideri ipocriți, ca după asta copiii voștri să revină acasă în coșciuge de plumb, iar voi să-i îngropați mândri, pentru că au murit pentru patrie.

Pe mine mă sperie tehnica militară. Nu vreau să văd nici un tanc și nici un avion de luptă în orașul meu. Pentru că, la vederea oricărui tanc, văd și miile de soldați striviți, împușcați și tăiați, miile de copii omorâți împreună cu părinții și aruncați în gropi comune, miile de soții și mame care nu și-au revăzut niciodată soții și fiii. Cum poate fi această tragedie un motiv de sărbătoare? Cum îți poate trezi un tanc sentimente de mândrie? Oare nu a mai rămas nimic în voi?

Cei mai josnici în acest caz sunt politicienii, care-și fac PR pe seama acestei tragedii. Însă în acest an se pare că și liderii de state au înțeles că așa-numita zi a victoriei nu este un prilej de sărbătoare, este o zi de comemorare, reculegere și contemplare. Un singur lider de stat nu a înțeles acest lucru, și e vorba de președintele nostru, cel care acum pe dreptate poate fi numit cea mai fidelă prostituată a lui Putin. Sărbătoriți și dansați pe morminte mai departe. Eu nu pot dansa în această zi.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus