Timpul.md

Actualitate 6 Septembrie 2018 | 11:41

ANALIZĂ /// Protestele din România din 10 august sub lupa propagandei pro-Kremlin

Data de 10 august a lăsat în continuare destul de multe aspecte neelucidate, mai ales că Mitingul Diasporei (așa cum era numit în presă) fusese marcat de violențe între forțele de ordine și grupuri violente ale unor galerii de fotbal. La mijloc erau prinși protestatarii pașnici dispersați ulterior de intervenția în forță a jandarmilor care s-a soldat cu abuzuri și escaladarea violenței.

Evenimentul a servit drept pretext pentru propaganda pro-Kremlin de a se amesteca și de această dată în discuțiile publice interne din România, mizând pe strategia sa clasică a celor „4D” – „dismiss, distort, distract, dismay” (a respinge, distorsiona, distrage atenția și a disprețui). Obiectivul acestei strategii constă în derutarea publicului expus la mesajele propagandistice rostogolite pe canale speciale și oferirea de noi „materiale de lucru” designerilor dezinformării pro-Kremlin.

De altfel, strategia poate fi comparată cu un avion sau elicopter militar care utilizează așa-numitele „capcane termice” (flares) ca o contramăsură de contracarare a unui atac cu rachete. Scopul este de a redirecționa cursul rachetelor către semnalul de căldură spre capcanele termice și nu către căldura degajată de motor.

Așa și în cazul nostru, citind materialele de propagandă ale Kremlinului, vom fi deturnați de la miezul problemei către „adevăruri” alternative nesemnificative, dar necesare pentru propagandiști în a induce fenomenul de „gaslighting” (formă de manipulare psihologică care încearcă să inoculeze persoanei sau publicului vizat atitudini de îndoială față de propria memorie și percepție a realității).

Pentru a studia cu atenție fenomenul, am elaborat un model de analiză structurat pe trei categorii de elemente definitorii pentru narațiunile propagandistice ce urmează a fi analizate, și anume: „acuzarea”, „negarea” și „distragerea atenției”. Astfel, voi analiza toate materialele apărute online în limbile rusă, engleză și română pe canalele oficiale ale Kremlinului, și anume: Rossiiskaya Gazeta, Vedomosti, Gazeta.Ru, RIA Novosti, Agenția informațională TASS, Sputnik.md (versiunile în rusă și română), Regnum și RT.

Evident că toate aceste canale se adresează nu doar unui singur public, ci mai multor publicuri, localizate în trei zone strategice distincte: zona statelor CSI (care cuprinde și zona teritoriului național), zona Europei Centrale și de Sud-Est și zona statelor occidentale.

Din punct de vedere al etichetării mitingului din 10 august, Sputnik.md pune în ghilimele sintagma „al diasporei”, inoculând ideea că ar exista un adevăr alternativ referitor la niște organizatori „din spate”, deși anunțul despre organizarea evenimentului fusese postat pentru prima dată pe 14 iunie de către liderul partidului PACT pentru România (partid înființat de foști studenți români din diaspora), pe contul de Facebook al lui Sebastian Burduja – înregistrarea devenind în scurt timp virală, reușind în final să strângă peste 1,8 milioane de vizualizări:

Ulterior, pe Facebook sunt create o serie de evenimente cu temă anti-guvernamentală, îndemnând cetățenii la mobilizare în zilele de 9-11 august. Situația era oarecum firească în condițiile în care există numeroase grupuri de români care locuiesc în diverse state europene. Lor li s-au alăturat și românii din țară, programând în același timp o serie de deplasări cu mașini spre București – „Diaspora vine Acasă!”, „Diaspora în piață”, „Susținem Diaspora, în Piața Victoriei!” etc. (lista integrală a acestor evenimente poate fi consultată pe blogul jurnalistului Moise Guran). Cert e că apariția pe scenă a Federației Românilor de Pretutindeni vine după apelul făcut de PACT către diasporă, și asta se poate verifica printr-o simplă căutare pe rețelele sociale după „#diasporaacasă”, „#pactcudiaspora” și „#aprindemlumina” . Mai mult, Federația „pretutindenarilor” este înființată pe 1 mai anul acesta (chiar de Ziua Muncitorilor). Atât Federația, cât și PACT depun notificări despre organizarea mitingului din 10 august, dar Primăria răspunde mai întâi negativ, apoi pozitiv doar Federației. Tot atunci intră în joc și aparatul de propagandă al lui Putin, lansând narative dezinformatoare după următoarea schemă:

Protestul diasporei din #10August sub narațiunile propagandei pro-Kremlin
Infogram

Click pe link-urile cu data pentru a accesa articolele originale de pe Sputnik.md și alte surse pro-Kremlin!

Din schema de mai sus se poate observa că în decurs de trei săptămâni (17 zile) site-ul de propagandă Sputnik a emis mai multe narațiuni, unele chiar contradictorii, cu scopul de a acuza mitingul și a distrage atenția publicului către alte teme false, cum ar fi: „A fost sau n-a fost un miting al diasporei?”, „S-a încercat un Maidan?”, „Au fost sau n-au fost infiltrați la protest?” etc. Obiectivul „sputnikiștilor” din România și R. Moldova constă în a deruta cititorul și a-i devia atenția de la teme cu adevărat importante, cum ar fi identificarea responsabililor direcți în producerea violențelor și abuzurilor, revendicările protestatarilor din Piața Victoriei (Proclamația Adunării Centenare de la București), precum și investigația Parchetului General în raport cu evenimentele din 10 august.

Dacă în prima parte a zilei în tema special creată de Sputnik „Acțiunea de protest pe 10 august la București” (cu 51 de articole) se relata despre prezența în Piață a unor grupări de instigatori luați la harță cu jandarmii din fața sediului guvernului, menționându-se și existența unei majorități pașnice în Piață; în a doua jumătate a zilei de 10 august, „oamenii pașnici” dispar din articolele propagandistice în chip miraculos, aceștia fiind substituiți automat huliganilor care au escaladat violențele din Piața Victoriei. Deloc surprinzătoare e și sincronizarea „contribuitorilor” de pe Sputnik cu discursurile și ipotezele unor politicieni din România, acestea fiind folosite mai mult pentru a legitima și eficientiza propaganda în fața unui public cu viziuni și orientări politice naționalist-conservatoare și iliberale. Nu puține sunt și cazurile când declarațiile anti-europene ale politicienilor români sunt folosite pentru a amplifica și legitim orientarea anti-occidentală, iar faptul în sine este unul destul de periculos pentru cultura de securitate a populației.

Mai mult, protestatarilor li se impută că ar pregăti o lovitură de stat și chiar un (Euro)maidan în România – ultima temă fiind parte din registrul clasic al Kremlinului referitor la orice protest pro-occidental din CSI și Europa Centrală și de Est (vezi aici). Designerii dezinformării tot insistă cu „minciuna repetată de un milion de ori” pentru a deveni „adevărul lui Goebbels”.

Totuși, spre deosebire de protestele din ianuarie-februarie 2017, unde „organizatorii” erau identificați de propagandă în persoana lui George Soros sau a multinaționalelor, la protestul din 10 august „instigatorii” sunt de neidentificat, propagandiștii inoculând ideea că „oricum nu vom afla niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat” în acea zi. E o veche tactică de lansare a „perdelelor de fum” („capcanele termice”) pentru a le sugera publicurilor din România atitudini de apatie, nesiguranță și pesimism. Rezultatul așteptat e ca cititorul să reacționeze în comentarii cu „nimic nu se rezolvă”, că „oricum nu vom afla, că sunt interese” sau că e o „ceartă între două găști”. Contradicțiile și inadvertențele sunt la ele acasă, fiind demne de piesele lui Caragiale:




Captură cu un editorial despre „costurile” mitingului din 10 august semnat de Dragoș Dumitriu

Sursa: Sputnik.md


Desigur că Sputnik în versiunea de limbă română a avut o cu totul altă „agenda setting” decât celelalte canale de propagandă pro-Kremlin. Diferență sesizată și la nivelul versiunii de limbă rusă a aceleiași surse, unde autorii materialelor au citat din surse mai diversificate, atât din presa din România: Digi24, Agerpress, News.ro etc., cât și din străinătate: Globo, Reuters etc.

Dar și de data aceasta putem identifica unele articole care trec pragul neutralității jurnalistice, autorii portalurilor TASS, Regnum, Rossiiskaya Gazeta și Rossia 24 adoptând poziții tendențioase, titluri false și prezentând unilateral și selectiv faptele de la protestul din 10 august:


„Protestatarii din România iau cu asalt guvernul: circa 100 de răniți” – titlul articolului de pe Regnum însoțit de o poză a protestelor din ianuarie-februarie 2017


Tot din materialele propagandei pro-Kremlin în română, rusă și engleză mai aflăm că, protestatarii flutură în continuare steaguri ale SUA, UE și NATO, sperând „ajutor” și că „lupta anticorupție” din România este folosită de către președintele României în răfuiala politică cu partidele de la guvernare. De exemplu, pentru „politologul” Pavel Tarusin, scos recent din viviera Kremlinului, ceea ce se întâmplă astăzi în România ar fi caracteristic tuturor statelor unde președintele, pe de-o parte, și guvernele controlate de parlament, pe de altă parte, aparțin spectrelor politice opuse (cei de la Sputnik au încercat chiar să aducă în discuție și cazul președintelui Dodon care s-ar opune parlamentului și guvernului, chiar dacă acesta promulgase rapid schimbarea sistemului electoral și legea amnistiei de capital în deplină concordanță cu doleanțele regimului Plahotniuc). Tot Tarusin menționează că utilizarea tehnologiilor „maidanute” (termen peiorativ în limba rusă cu referire la protestatarii Euromaidanului din 2014, derivat din epitetul injurios „долбанутый” – nebun, debil mintal, prostănac) „pentru exercitarea unor presiuni asupra structurilor puterii are un caracter distructiv”. Motivul? Și cum intervine din nou „expertul”: „E periculos pentru că statul ar putea rămâne fără acele instrumente de forță necesare promovării politicii sale”. Probabil că uitase că ceea ce promovează Putin în Rusia sau Uniunea Eurasiatică este inacceptabil în statele democratice din Uniunea Europeană. 

Să-l urmărim acum și pe Dragoș Dumitriu, „expertul” de serviciu al Sputnik România: „Ridicol sau nu, dar real — statul va fi acționat în instanță de cetățenii care au fost afectați de acțiunile forțelor de ordine. Și chiar dacă au participat la o acțiune neautorizată/ilegală, chiar dacă nu au luat în seamă avertizările jandarmilor chiar dacă etc. etc. — este foarte posibil ca instanțele să decidă „despăgubiri” — adică alți bani pe care statul va trebui să-i plătească. Statul, adică noi toți!

Deci, întrebarea este cine plătește pentru toate acestea? Evident, populația, dar cum? Simplu — sunt luați bani din alte domenii, pentru a fi plătite cheltuielile sus-menționate. Evident, nu se rezolvă nimic, decât se dă gir unor manifestări în afara legii, un gir pentru demersuri ale unor oameni aflați în eroare”. Desigur că „expertul” nu s-a mai sinchisit să se informeze de faptul că „mitingurile, demonstrațiile, procesiunile, sau orice alte întruniri” sunt consfințite de Art. 39 din Constituție și n-au cum să fie ilegale. Desigur că mitingul din 10 august n-a avut autorizație, dar în schimb fusese notificat în prealabil la PMB, așa că organele de forță au avut toate informațiile necesare pentru a preveni/controla orice fel de manifestări violente din partea unor grupuri cvasi-organizate. Și apropo, cine v-a mințit că democrația și statul de drept ne va costa ieftin? Doar întreținerea clădirii faraonice a Parlamentului consumă din buget circa 4 milioane de euro.

De altfel, canalele de propagandă pro-Kremlin abundă cu „opinii” cu informații distorsionate despre sistemul democratic din România. În volumul „Matrioșka mincinoșilor: fake news, manipulare, populism” semnat de jurnalistul Marian Voicu, lansat de curând în România și R. Moldova, se menționează și despre tertipul de autovictimizare folosit de Sputnik ori de câte ori se menționează despre implicarea site-ului de propagandă în influențarea publicului din România. „Este greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă. Mai ales dacă ea nu se află acolo” spuneau în februarie propagandiștii citându-l pe Confucius. În cele din urmă, replica jurnalistului român devine elocventă nu doar pentru Sputnik, ci și pentru alte „surse” pro-Kremlin ce „acționează” în România: „ … este într-adevăr greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, mai ales dacă aceasta nu este acolo. Dar e suficient să-i auzi miorlăitul o dată ca să știi că ai de-a face cu o pisică” (p. 268) E vorba de „pisica propagandei” căreia trebuie să-i atârnăm un clopoțel de gât, ca în fabula lui La Fontaine.

 

*Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus