Timpul.md

Ultima oră 16 Aprilie 2014 | 16:10

Blog: Războiul Băsescu-Ponta face ţară praf

V-aţi întrebat vreo secundă de ce România a avut în anul 2013 cel mai bun an de la începutul crizei, cu o creştere economică europeană record, la care industria a contribuit din plin, cu fonduri europene care au sărit la patru miliarde de euro rambursare - de patru ori media anilor anteriori - şi aşa mai departe (dacă nu recunoaşteţi ţară din 2013 în această descriere şi aţi fost intoxicat de propagandă negativă, citiţi raportul anual SAR aici sau Financial Times)?

Nu din cauza vreunei mari performanţe guvernamentale (cu o bilă albă totuşi la fonduri europene), ci din cauza pactului de coabitare Băsescu-Ponta, printre ai cărui puţini susţinători m-am numărat. Ce a făcut aşa grozav pactul de coabitare? Mai important este ce n-a făcut, după cum urmează:

1. În timpul pactului de coabitare, au fost anchetaţi unii şi alţii de DNA, dar nu au existat acuze de corupţie reciprocă Ponta-Băsescu, ameninţări cu intratul în puşcărie la cel mai înalt nivel şi aşa mai departe, ceea ce a contribuit la climatul de stabilitate şi încredere, la rată scăzută a dobînzii cu care ne-am împrumutat pe pieţele financiare şi tot aşa.

2. În timpul pactului de coabitare, cu excepţia Antenei 3, care se simţea exclusă, taberele propagandistice ale celor doi au arătat mai multă reţinere şi climatul general nu a fost violent, cum a ajuns azi, cînd unii nu se mai jenează să spere că dacă nu cîştigă alegerile poate-l ia DNA-ul pe adversar şi rezolva lucrurile. În democraţii nu ţinem alegeri că să stabilim cine intră şi cine iese din puşcărie, iar dacă nu te alege lumea degeaba te place DNA-ul.

3. În timpul pactului de coabitare parlamentul nu a făcut comisii de anchetă contra lui Băsescu cu alde Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea şi alţi luptători anti-anticorupţie tradiţionali, amintind de prima comisie de suspendare, cea condusă de Dan Voiculescu.

4. În timpul pactului de coabitare, Traian Băsescu şi ai săi s-au abţinut de a intoxică Bruxelles-ul şi pe dna Merkel cu acuzaţii despre presupuse lovituri de stat la Bucureşti.

5. În timpul pactului de coabitare, Victor Ponta a stat în biroul lui de la Palatul Victoria şi nu a făcut circul cu mutatul la MApN.

6. În timpul pactului de coabitare Traian Băsescu a vorbit mai puţin, şi nu s-a prezentat în faţă naţiunii că un om capabil de orice, care vorbeşte despre marinari alungaţi de acasă de neveste, de relaţiile unei purtătoare de cuvînt cu diverşi prim miniştri (printre care guvernatorul BNR), de Udrea moral superioară Monicăi Macovei, sau care face mărturii indirecte (generalul Oprea o să asculte ordinele lui Ponta fără şovăire, cum le ascultă şi pe ale lui, are el acces la dosare cu care ne poate face praf soţii, dacă nu pe noi direct) şi alte din astea.

Bun, şi? O să ziceţi. Nu avea decît Băsescu să se abţină de la a face şmecherele cu terenuri, după ce deja îi ieşise bine de tot cu casă din Mihăileanu (primarul Bacăului e zilele astea trimis în judecată pentru tentativă de abuz în serviciu pentru că şi-ar fi luat un subordonat al lui o casă la care nu avea dreptul, nici măcar el însuşi, care nici nu a semnat atribuirea), iar Victor Ponta trebuia să se abţină să ia partea lui Duicu sau altor baroni penali şi să critice sentinţe finale ale justiţiei. Aşa o fi. Dar acceptînd că invariant că Băsescu nu se putea abţine, că trebuie să trăiască şi el din ceva cînd se termină rentă prezidenţială, iar Ponta trebuie să-şi apere baronii, sau rămîne fără partid, era o situaţie infinit mai bună dacă se lăsau reciproc să facă ce făceau, fără acest război civil pe care îl vedem zilele astea, pentru că diferenţa dintre 2012 şi 2013 constă exact în absenţa războiului civil din 2013. Acest capital preţios se numeşte stabilitate. O fi făcut şi guvernul ceva în 2013, de exemplu a respectat deficitul bugetar, dar performanţă bună a anului trecut vine mai ales din stabilitate, din faptul că s-au dat mai puţine găuri la barcă noastră comună, că a existat un climat în care oamenii de afaceri şi birocraţii de la fonduri europene au fost mai puţin împiedicaţi să facă ce făceau, că să iasă bine. De asta în modelele noastre econometrice găsim creşterea economică asociată mult mai strîns cu stabilitatea (măsurată de Banca Mondială) decît cu orice politică economică. De asta panelul de experţi al SAR a prognozat că în acest an creşterea va fi sub doi la sută, dacă nu o omorîm şi pe aia şi dacă nu suferim consecinţele negative ale adevăratului război din Est, care a pălit brusc, pur şi simplu pentru că nu-i atinge direct la putere şi buzunar pe marii noştri războinici de la televizor, ci numai pe milioanele de români din Ucraina şi Basarabia de a căror soarta nici că le pasă. Cît le pasă de cei de dincoace de Prut nu mai comentez...

Sursa: romaniacurata.ro

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus