Timpul.md

Opinii & Editoriale 28 Octombrie 2009 | 19:40

Constantin Tanase ataca Alianta

M-am obisnuit deja cu situatia mea „specifica” de a fi batut si din dreapta, si din stanga. Miercuri, in cadrul unei emisiuni interactive de la „Vocea Basarabiei”, un radioascultator a decretat fara drept de apel: „Constantin Tanase il ataca nu numai pe Ghimpu si pe Vlad Filat, Constantin Tanase ataca Alianta…”.

Explic contextul in care mi s-a facut acest repros. Miercuri, ziaristul Grigore Matasaru a luat in discutie editorialul lui Petru Bogatu „Un vaccin tamaduitor pentru comunisti”. Ideea principala a editorialului cu pricina e urmatoarea: desi Mihai Ghimpu este „un personaj coltos”, „nu poate sa pretinda la titlul de campion al bunelor maniere”, „poate sa te intrerupa, sa te calce pe nervi”, face „glume malitioase” s.a.m.d. si ar fi cazul „sa fie mai atent si mai retinut”, cu toate acestea, crede Petru Bogatu, „nu-i exclus” ca anume Dumnezeu „l-a adus pe Mihai Ghimpu in varful piramidei” ca o razbunare pentru cei opt ani lungi de dominatie a lui Voronin, campionul indiscutabil al limbajului porcos de carutas inchefaluit.

„Privit din acest punct de vedere, scrie Bogatu, Mihai Ghimpu chiar ca e la locul sau. E un vaccin pentru virusul inculturii si indecentei cu care i-a contaminat Vladimir Voronin pe comunisti. Pentru ca, pana la urma, cui pe cui se scoate, nu-i asa?”. Nu cred ca e chiar asa. Respect sincer opinia colegului Bogatu, dar eu am opinia mea, pentru care nu cred ca trebuie sa mi se ia capul. As fi un ipocrit daca, in acest context, nu as face o marturisire. Multa lume crede ca Bogatu. M-am surprins si eu, nu o data, frecandu-mi mainile de bucurie cand vedeam cum Mihai Ghimpu „ii lucreaza” pe comunisti in parlament; m-am amuzat si eu cu glumele si „parabolele” lui. Dar bucuria imi trecea imediat, lasandu-mi un gusta amar.

Nu sunt de acord ca „cui cu cui se scoate”, ca „virusul inculturii si indecentei” poate fi tratat cu un „antivirus” al inculturii si indecentei. Incultura nu poate naste cultura, iar indecenta - decenta. E opinia mea. S-ar putea sa nu am dreptate. Un singur lucru vreau in situatia data: sa am si eu dreptul la opinie, ca si colegul Bogatu, si, daca exprim alta opinie, sa nu fiu acuzat ca „ii atac pe Bogatu si pe Ghimpu”. Chestia asta cu „atacul” e o poveste cu barba in politica si ziaristica basarabeana. Am mai trecut prin asemenea situatii.

Astfel, cei care ieri, in perioada mitingurilor anticomuniste din 2002, il numeau pe Mihai Ghimpu „prost” si ma acuzau pe mine ca-l critic pe Rosca, astazi il blestema pe Rosca, il zeifica pe Ghimpu si ma critica pe mine ca-l atac pe Ghimpu. Exista o categorie de cetateni care se declara patrioti si democrati - oameni foarte activi, prezenti la toate mitingurile si pe toate forumurile, un fel de „analisti din popor” intransigenti si intoleranti - care au raspunsuri clare si scurte la toate intrebarile, care seara de seara ocupa spatiul la Forumul moderat de colegul nostru Arcadie Gherasim.

Ii cunosc inca din epoca „Hayd-Park”-ului lui Oleg Brega de la „Antena C”. E adevarat, atunci toti erau „crestin-deomocrati”, ii cantau osanale lui Rosca si ma atacau pe mine pentru „crima” de a-l critica pe acesta. Acum au schimbat macazul si, cu aceeasi neagra intoleranta, ii ataca pe acei care si-au pastrat macar un dram de independenta in gandire. Ei nu admit doua puncte de vedere, acest lucru fiind considerat o blasfemie, o manifestare de eretism.

Ei vad totul sau in alb, sau in negru - alte culori nu admit. Poarta ochelari de cal. Au o intelegere primitiva si periculoasa a atasamentului si solidaritatii politice dintre presa si politicieni. Ei nu admit ca presa „noastra” sa-i critice pe „ai nostri”. Ei ii critica pe jurnalistii din tabara comunista pentru pacatul ca nu sunt caini de paza ai societatii si slujesc Puterea (fosta), dar cer de la noi acelasi lucru, de fapt - sa nu criticam Puterea (actuala) si sa ne transformam in catei ai acesteia. Si, chiar, daca nu sunt multi, fiind galagiosi, creeaza impresia falsa ca ar exprima o opinie generala. Nimic mai fals...

Sa revenim insa la ale noastre. Asadar, cum „atac eu Alianta”?… Dupa ce un radioascultator mi-a reprosat ca „il atac pe Ghimpu si pe Filat”, altul vine cu o acuzatie si mai naucitoare: „Tanase intrece masura in lauda guvernului si a feciorului sau”. Ce sa intelegi din asemenea afirmatii care se bat cap in cap? Un singur lucru doar si anume asupra lui as dori sa ma opresc in continuare.

Timpurile pe care le traim nu sunt cele mai prielnice pentru un jurnalism „detasat” de politica. „Echidistanta”, „nepartinirea” de care se face atata caz sunt inca un vis pentru noi. Nimeni n-o sa-mi poata da vreun nume de jurnalist din RM, care ar fi echidistant si nepartinitor. Intr-o masura mai mare sau mai mica, mai deschis sau mai discret, toti jurnalistii moldoveni fac partizanat politic. Depinde in folosul cui… N-am facut niciodata secret din angajarea mea politica. Am facut si fac un partizanat asumat. Am mai spus-o: Intre Iuda si Hristos eu nu pot fi echidistant si nepartinitor.

Sunt si voi fi partinitor. In acesti opt ani care au trecut din 2001, anul venirii la putere a comunistilor, am fost constant de partea acelor forte politice care au militat pentru debarcarea acestora de la putere si readucerea RM pe fagasul normalitatii. Din aceste ratiuni am sustinut opozitia liberal-democratica. Recunosc ca mi-a fost mai aproape PLDM condus de Vlad Filat, si mi-a fost mai aproape pentru ca m-a impresionat echipa pe care Filat a reusit sa o coaguleze intr-un timp record. Nu regret partizanatul de atunci, nimeni n-o sa-mi poata reprosa ca echipa adusa de Filat la guvernare nu face fata situatiei.

Putini insa au retinut ca in timpul campaniei electorale, cand faceam partizanat, am mai spus ceva, si anume: daca Opozitia vine la putere, voi trece in opozitie, inclusiv cu echipa lui Filat. Astazi, cand minunea s-a intamplat si fosta Opozitie e la guvernare, datele problemei s-au schimbat. Sa fie clar pentru toti: nu voi admite ca TIMPUL sa devina un ziar „guvernamental”, al Puterii. Misiunea TIMPULUI, astazi, e sa monitorizeze cu ochi rece, critic si necrutator actiunile guvernarii. Pentru ca suntem in serviciul cititorilor, nu al Aliantei... Si daca am proceda altfel, i-am trada pe cititori.

Am ferma convingere ca presa care cu adevarat vrea sa sprijine actuala guvernare trebuie sa fie in opozitie fata de ea. Jurnalistii care se gudura la picioarele noilor guvernanti fac un deserviciu enorm si guvernarii, si democratiei. Cand „ai nostri” calca pe grebla, iar noi ne facem a nu observa aceasta, dovedim lipsa de respect fata de meseria noastra, dar si fata de cititori. Aici ajungem iar la problema pusa de colegul nostru Petru Bogatu. De ce nu sunt de acord cu teza „cui cu cui se scoate”?

Visul nostru a fost sa aducem la guvernare o clasa politica noua, culta, scolita, onesta, competenta, ce ar manifesta respect fata de lege, fata de pluralismul politic, valorile democratice etc. Eu vreau ca cei veniti la putere sa-si respecte promisiunile facute in campania electorala. M-am bucurat mult cand am vazut ca premierul Filat si-a onorat una dintre promisiunile electorale, cea despre Conventia privind micul trafic de frontiera. TIMPUL a scris pe o nota majora despre acest eveniment si nu vad nimic criminal aici. TIMPUL a relatat pe un ton calm si despre unele initiative ale Ministerului Justitiei. Sa insemne oare aceasta ca „Tanase intrece masura in lauda guvernului si a feciorului sau”?

Totodata, intreb si ma intreb: de ce acei care-mi reproseaza ca „il atac pe Ghimpu” nu au observat, de exemplu, ca i-am luat apararea, lui si lui Chirtoaca, atunci cand au fost acuzati ca „au tradat Mitropolia Basarabiei si s-au dat cu Biserica Kremlinului si cu mitropolitul Vladimir”? Dar de ce crede cineva ca trebuie sa tac atunci cand vad cum Ghimpu, ca si Voronin, s-a pus pe impartit distinctii de stat - si nu totdeauna celor mai merituosi oameni? Sau de ce ar trebui sa tac atunci cand Alianta promoveaza in functii inalte indivizi dubiosi? Cui ar face bine tacerea mea? Noii guvernari, societatii in intregime?

Inchei cu inca o precizare. Sincera mea convingere e ca „ai nostri” trebuie sa fie mai buni decat cei care au guvernat pana acum R. Moldova. Mai culti, mai destepti, mai democrati s.a.m.d. Pe mine nu ma incalzeste faptul ca incearca sa-mi inchida gura ai nostri, democratii, dar nu comunistii. De asemenea, nu cred ca hotii „nostri” sunt mai buni decat hotii „lor”, ca badaranii „nostri” sunt mai placuti decat badaranii „lor”. Nimeni n-o sa ma poata convinge de asa ceva.

Si nimeni nu ma va putea clinti de pe aceasta pozitie. Sunt facut din lemn de cires, nu din rachita. Iar faptul ca sunt batut si dintr-o parte, si din alta dovedeste un singur lucru: ca ma aflu la locul meu, acolo unde trebuie sa se afle un jurnalist care-si asuma pozitia. Atac Alianta? Nu. Atac lucrurile ce ar putea arunca in aer Alianta. Ii atac pe Ghimpu, Filat s.a.? Nu. Atac situatiile ce ar putea sa le curme cariera politica si sa-i arunce intr-o opozitie din care nu vor mai putea iesi. Ziua de maine o sa ne judece.
 

  • Un articol de:

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus