Timpul.md

Internațional 13 Iulie 2011 | 06:18

Cutreierând prin bloguri: "Politicianul pe limba lui piere"

Marile începuturi Zina Îmi plac momentele de dinaintea începuturilor. Cele câteva secunde înaintea fiecărui prim sărut. Prima noapte într-o casă nouă. Prima adiere de vânt, „vestitorul de furtuni”. Momentul când fluieră nu ştiu cine şi scara trenului se ridică şi peronul încet-încet se îndepărtează de geamul de care ţi-ai lipit nasul. Momentul dinaintea deschiderii uşii, când inima bate repede-repede şi toate moleculele de aer se opresc în loc. Momentul dinaintea întâlnirii Lui. Nou, mirosind a ambalaj de hârtie colorată. Mirosind a foc de toamnă, a zăpadă nouă, a toporaşi şi nisip purtat de vânt. Îl vezi pe un pod, peste un râu, aproape de tine, dar nu-i vezi faţa. Nici nu ştii dacă-l cunoşti sau nu. Îl simţi. Mirosind a adevăr şi a proaspăt. Şi te simţi de parcă pluteşti cu el de-o viaţă pe un lac cu flori de nuferi. Tare-mi plac momentele de dinaintea marilor începuturi!!!

Politicianul pe limba lui piere

Natalia Efros



Politicienii sunt figuri publice asupra cărora sunt ţintite privirile majorităţii cetăţenilor. Noi, masa acestui stat, le dăm voturi de încredere, îi propulsăm în vârful piramidei şi continuăm să le monitorizăm activitatea şi mesajele pe care le lansează zi de zi.

Râdem atunci când spun bancuri inspirate, îi admirăm pentru gândurile profetice şi astronomice pe care le au, dar îi şi taxăm atunci când se plafonează printr-un limbaj de mahala. Oricât de cotat ar fi populismul ca tehnică de manipulare a electoratului, nimic şi nimeni nu permite unei figuri politice să debordeze prostii de la tribună, încercând astfel să facă parte din „gaşcă”.

De ceva vreme, urmăresc cu atenţie declaraţiile pe care le fac politicienii noştri, fie de stânga sau de dreapta, fie rusofili sau unionişti, marea majoritate dintre ei ne vorbesc ca la piaţa, ori mai rău.

Chiar dacă toată lumea (cu unele excepţii) motivează că situaţia politică de la noi este o cauză a imaturităţii electoratului, clasei politice sau nu mai ştiu ce „tsunami”, nu le şade bine unora, cu pretenţii de lideri, să ne vorbească ca în cea mai ţigănoasă mahala [...]

Z.Eu, E.Ro-u

Igor Guzun



Zeii, titanii şi eroii antici ne-au transmis cu numele lor, peste ani, nişte mesaje pe care putem încerca împreună să le descifrăm.
Dioniysos a descoperit viţa de vie, apoi a ajuns în călătoriile sale până la Mereni, însă ne-a lăsat, în numele lui, un avertisment privitor la consum: Dioniy.SOS!

Călcâiul lui Ahile poate fi protejat astăzi dacă este încălţat în b-Ahile. Acesta poate fi sensul avertismentelor de pe uşa secţiilor spitaliceşti: „Accesul este permis doar în b-Ahile”.

Apollo i-a inspirat pe cei care îl invocau, navigând pe mare, să inventeze un sport olimpic: a-polo pe apă.
Există, poate, şi o explicaţie a faptului cum eroul viteaz şi puternic, autorul celor 12 munci, Hercule, a reuşit să se încarneze într-un alt erou, de mai încoace, cu acelaşi prenume: Hercule, Poirot.

Afro-dita are în nume jumătate din cuvântul afro-american. Iar zeul păstorilor Pan a împrumutat numele său pentru pan-american – un cuvânt care se referă la toată America. Ce-o fi însemnând oare toate acestea?

Ceea ce ştim însă cu siguranţă e că Odis.eu, Pers.eu şi Tez.eu aveau în nume încă din antichitate domeniul Uniunii Europene. Iată şi explicaţia sprijinului gen-eros acordat de Uniunea Europeană Greciei.

De la Escu-lap până la ies cu lap-top nu au trecut decât nişte ani acolo şi ne-a trebuit, se pare, tot atâta timp ca să descoperim că în numele titanului Prometeu, binefăcătorul oamenilor, se află un om - Pr-om-eteu.

Desăvârşirea operei şi dramei

Andra Silivestru



Opera de artă profetică, plină de nostalgia artistului prezentului, se va însoţi cu marea vieţii viitorului. În acea viaţă a viitorului, opera de artă va fi ceea ce astăzi dorim, dar nu putem realiza. Căci acea viaţă a viitorului va fi pe deplin ceea ce poate deveni numai dacă va primi la sânul ei opera de artă. Creatorul operei de artă a viitorului este tocmai artistul prezentului, acela care presimte viaţa viitoare şi îşi doreşte să fie o parte din ea. Cel care hrăneşte această năzuinţă duce deja o viaţă mai bună, însă doar o singură fiinţă poate înfăptui toate astea: Artistul.

Richard Wagner este artistul absolut, de-a lungul vieţii a compus, a dirijat, a scris dramaturgie, eseuri şi a fost director de scenă. În Opera şi drama analizează critic scena contemporană lui, dar în acelaşi timp face o incursiune în lumea teatrului, a operei, dar şi în istoria şi viitorul acestora. Totodată, propune soluţii concrete pentru o direcţie cât mai bună spre desăvârşirea artei, fie că vorbim de muzică, poezie sau teatru. Cartea reprezintă, de fapt, o istorie a teatrului şi este alcătuită din trei părţi.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus