Timpul.md

Lumea 21 Octombrie 2021 | 05:45

De ce oamenii pot locui la Hiroshima şi Nagasaki, iar la Cernobâl nu?

Pe 6 şi 9 august 1945 forţele aviatice ale Statelor Unite au lansat bombele nucleare Little Boy şi Fat Man peste oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Pe 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al Centralei nucleare de la Cernobîl din Ucraina a explodat. 

Astăzi, peste 1.6 milioane de oameni locuiesc în Hiroshima şi Nagasaki, în timp ce zona de 30 de kilometri pătraţi din jurul fostei centrale nucleare rămâne nelocuită, scrie Business Insider, citand o postare de pe blogul "Today I found out".

Fat Man şi Little Boy

Bomba nucleară pe bază de uraniu Little Boy, de aproximativ 3 metri lungime şi care cântărea aproximativ 4500 de kiograme, a fost lansată pe data de 6 august 1945 deasupra oraşului Hiroshima de către Enola Gay.

Bomba a explodat la 600 de metri deasupra oraşului, producând pagube imense. Aproximativ 70% din clădirile oraşului au fost distruse, iar 70 de mii de oameni şi-au pierdut viaţa şi tot atâţia au fost răniţi în acea zi. De asemenea, se presupune că aproximativ 1500 de oameni au murit de cancer cauzat de emisia de radiaţii.

Fat Man, denumită astfel datorită asemănării cu personajul Kasper Gutman din filmul “Şoimul Maltez”, a fost lansată trei zile mai târziu, la 500 de metri deasupra oraşului Nagasaki. Bomba a explodat într-o vale, astfel că o mare parte a oraşului a fost protejată de explozie. Totuşi, numărul de morţi a fost estimat undeva între 45 de mii şi 70 de mii. De asemenea, un număr de 75 de mii de oameni au fost răniţi.

Cernobîl

Spre deosebire de exemplele anterioare, Cernobîl putea fi evitat. Din păcate, accidentul a fost rezultatul orgoliului celor aflaţi la putere şi al politicii care încuraja practicarea standardelor scăzute, spun oamenii de ştiinţă.

Însuşi design-ul reactoarelor de la Cernobîl era complet eronat. Pe de o parte, instabilitatea reactoarelor a condus la crearea unui cerc vicios, în care puterea lichidului de răcire scădea, iar căldura creştea, controlarea reacţiilor devenind tot mai dificilă. Pe de altă parte, în locul unei structuri de protectţie de calitate înaltă, din plăci de oţel şi beton armat, la Cernobîl s-a folosit numai beton.

Pe 26 august 1986, inginerii au vrut să facă un test pentru a vedea cât continuă să funcţioneze turbinele electrice alimentate de reactor, după ce acesta este oprit. Pentru a putea face acest experiment, inginerii au deconectat multe dintre sistemele de securitate ale reactorului. Până la finalul testului, numai 6 din cele 205 bare de control mai funcţionau.

Pe măsură ce experimentul avansa, reacţia a atins cote periculoase, producând o explozie care se presupune că a eliberat între 7 şi 10 tone de combustibil nuclear. Cel puţin 28 de oameni au murit în urma exploziei.

Se estimează că aproape 230 de mii de kilometri pătraţi de pământ au fost contaminaţi, afectând Ucraina, Belarus şi Rusia. Radiaţiile s-au extins rapid, purtate de vânt, şi au afectat zone extinse din emisfera Nordică, inclusiv Anglia, Scoţia şi Wales.

Stabilirea numărului de decese cauzate de emisiille radioactive este dificilă, dar se ştie că din cei 100 de oameni expuşi la nivelul maxim de radiaţii imediat după accident, 47 sunt acum morţi. De asemenea, s-a raportat faptul că numărul de afecţiuni ale tiroidei a crescut într-un ritm alarmant în ţările vecine cu Cernobîl. Până în 2005, 7000 de cazuri de cancer de tiroidă au fost înregistrate în Ucraina, Belarus şi Rusia.

Majoritatea experţilor afirmă că zonele aflate la 30 de kilometri distanţă de Cernobîl sunt foarte contaminate cu izotopi radioactivi şi sunt, aşadar, nelocuibile. Totuşi, nici Nagasaki, nici Hiroshima nu se confrontă cu astfel de situaţii. Diferenţa este produsă de 3 factori: (1) reactorul de la Cernobîl a avut mult mai mult combustibil nuclear- Little Boy 64 de kilograme de uraniu, Fat Man 6,4 kilograme de plutoniu, iar reactorul centralei din Ucraina conţinea aproape 180 de tone de combustibil nuclear; (2) acest combustibil era folosit mai eficient în reacţii, iar (3) explozia s-a produs la nivelul solului.

Recent, rapoarte de la Cernobîl au confirmat reapariţia animalelor sălbatice în zonă. Deşi animalele arată normal, ele prezintă un nivel ridicat de contaminare. Mai mult, s-au constatat chiar şi mutaţii la plante, sau malformaţii la animale.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că studierea ecosistemului unic şi a modului în care anumite specii s-au refăcut reprezintă baza ştiinţifică ce va contribui la înţelegerea efectelor pe termen lung ale radiaţiilor. 



Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus