Timpul.md

Opinii & Editoriale 5 Octombrie 2009 | 19:55

Despre demnitate

Mi-am trait toata viata cu demnitate. In viziunea mea acest lucru inseamna sa dai dovada de verticalitate, sa fii gata sa te sacrifici pentru idealurile supreme, sa-ti dai si viata pentru ele. Astazi, ma intreb daca aceste principii mai sunt valabile. Altii, mai pragmatici, fara principii si scrupule, sunt mult mai fericiti decat mine.

Un confrate din Balanesti, pe nume Spiridon, imi marturiseste ca e comunist. In trecut a fost soferul primului secretar al comitetului raional Nisporeni si a dus-o ca in sanul lui Dumnezeu. Dar nu se plange nici astazi, pentru ca are doi copii si ambii s-au stabilit in Romania. Feciorul e doctor in medicina; fiica, de asemenea, are un salariu bun. Il intreb: „Si copiii d-tale sunt comunisti acolo?”. Imi spune ca nu stie…

Iar eu ma gandesc ca de cand ma stiu sunt gata sa-mi dau si sufletul pentru tot ce e romanesc. Dar inca din 2002 incerc sa-mi recapat cetatenia romana si nu reusesc. De atunci pana in prezent am facut peste 240 de drumuri spre Chisinau, ca sa completez dosarul, pentru fiecare hartie am stat la coada la arhive, prin diferite oficii si birouri, am platit pentru fiecare adeverinta din salariul meu modest…

In sfarsit, in 2008, la 22 august, am depus actele de redobandire a cetateniei la Consulatul Romaniei. Mi s-a spus sa astept sase luni si de atunci tot astept… Intr-o societate ca a noastra, este greu sa traiesti dupa legile demnitatii. Numai ca eu am un „betesug” - nu doresc sa traiesc altfel.

Dumitru Munteanu,
s. Temeleuti, r-l Calarasi

 

  • Un articol de:

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus