Editorial

După nume sau după fapte

Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici ne-tăierea împrejur, ci făptura cea nouă.” (Galateni 6; 13-15)

Iată câteva versete din Apostolul care se citește în prima duminică după Nașterea Maicii Domnului. Nimic mai clar, nimic mai greu. Apostolul Pavel ne semnalează aici câteva trăsături ale creștinului și deosebim imediat care sunt și care nu sunt faptele ce ar trebui să îl definească.
Mai întâi convingerea că noi știm cum e mai bine. Ce subiect e mai des discutat între credincioși și credincioase dacă nu cel al „comportamentului" în Biserică. Nu așa trebuie să se îmbrace femeia, nu are voie cu capul descoperit, nu ai voie soia în post, degeaba mănânci de post dacă mănânci bunătăți, nu ține mâinile la spate în biserică, nu te lăsa pe călcâie când stai în genunchi și așa mai departe. Noi le știm pe toate. Dar nu ne ajunge, vrem ca toți să facă la fel ca noi. Ca apoi să ne lăudăm în trupul și faptele aproapelui: „eu i-am spus cum trebuie să facă”.
Și imediat după acest prim verset vine Sfântul Apostol și ne spune el cum trebuie să facem: să fim răstigniți pentru lume. Ca așa, renunțând la toate ale lumii, să devenim făpturi noi. Dar suntem noi răstigniți pentru lume? Refuzăm plăcerile și bucuriile acestei lumi? Trăim noi doar prin crucea Domnului cu care să ne putem lăuda ca Apostolul?

Înțelegem raportând la zilele noastre că nici fusta sau baticul nu înseamnă ceva (de fapt e o simplă decență), dacă nu e făptura nouă. Cu ce se laudă bărbatul postitor, dar care se ceartă cu vecinii? Să fim răstigniți pentru lume ar însemna să fim ca unii care nu mai trăiesc pe pământ, ci s-au mutat deja cu inima în împărăția lui Hristos.

loading...

Suntem, deci, creștini după nume, nu după fapte. Și nu ne rămâne decât, smerindu-ne, să nu deznădăjduim. Să nu căutăm a ne lăuda cu faptele altora, să vedem de propria noastră mântuire fără a avea pretenția de a certa și a învăța pe altul cum să se poarte în biserică și cum să postească. Dacă ne întreabă cineva, să răspundem, dacă nu – să ne îngrijim de propria persoană. Să cerem milă de la bunul Dumnezeu și să sperăm că de la un an la altul vom deveni măcar un pic mai buni.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.