Timpul.md

Opinii & Editoriale 25 Martie 2013 | 07:24

Epitaf poeziei

Joi, 21 martie, lumea civilizată a marcat Ziua Internațională a Poeziei. Am încercat să caut măcar o mică însemnare despre această zi pe portalurile autohtone de știri și n-am găsit nimic. Trebuie să recunoaștem că pe moldoveni nu-i mai interesează poezia. 

E logic, într-o țară în care nu știi ce vei mânca mâine nu-ți mai arde de poezie. Moldovenii au uitat demult de poezie, de acea muzică a sferelor care îți remodelează sufletul. Poezia nu mai este la modă în Moldova, iar numele marilor poeți români și universali este dat uitării. Politicienii își mai reamintesc uneori de Grigore Vieru sau Mihai Eminescu, dar asta numai din considerente electorale și nicidecum datorită dragostei pentru poezie. 

Poeții au devenit un fel de mascote electorale pentru politicieni, aceștia își aduc aminte de ei doar o dată pe an în speranța că vor mai câștiga câteva voturi. Și nu am putea spune că nu avem poeți talentați în Moldova. Ion Buzu, Vadim Țigănaș, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Ronin Terente, Hose Pablo sunt doar câțiva din tinerii poeți cu perspectivă din R. Moldova. Sunt sigur că la Ministerul Culturii nu s-a prea auzit de acești poeți. În schimb, poeții scriu zi de zi, se adună în cenacluri pe la biblioteci și încearcă să mențină vitalitatea poeziei. Le este foarte greu, pentru că din poezie nu faci bani în Moldova. Le este greu să găsească editori pentru volumele lor, poezia nu se vinde în Moldova. Așa că tinerii poeți sunt nevoiți să se angajeze prin diferite locuri. Unii mai norocoși lucrează în calitate de ziariști și reușesc să câștige bani de o pâine. Alții sunt forțați să muncească pe post de paznici, vânzători sau să lipească afișe, pentru că altfel nu ar putea supraviețui aici. Poezia nu mai este la modă în Moldova, iar poeții sunt priviți ca niște țicniți. Până și reprezentantele sexului frumos au uitat de magia poeziei. Acele vremuri când poetul cucerea o domnișoară cu câteva versuri au trecut. Astăzi, domnișoarele vor prieteni agramați. Pentru că agramații din Moldova devin politicieni, avocați, bancheri, afaceriști, interpreți și bandiți. Poetul nu-i va dărui iubitei o mașină de lux la vreo sărbătoare, nici o tabletă ultraperformantă, pentru că marea lui bogăție zace în inimă și în creier. Poetul nu poate fi bișnițar, pentru că sufletul nu-l lasă să amăgească.

Din cauza asta, tânărul poet din Moldova contemporană este nevoit să supraviețuiască cum poate și să suporte injurii din partea unei societăți mercantile. Poate ar trebui să reevaluăm un pic valorile acestui stat și să încercăm să susținem bogăția spirituală? Până și în Uniunea Sovietică se citea mai multă poezie decât astăzi, poezie de propagandă, dar totuși poezie. Astăzi, poeții au devenit un fel de paria al societății. E un semn rău, pentru că o societate fără poezie înseamnă o societate fără suflet. Iar o societate fără suflet și spirit național are un singur scop – autodistrugerea.  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus