Timpul.md

Actualitate 14 Martie 2020 | 08:52

Este criză, inevitabil

 

Șocuri externe

Italia s-a închis. A treia economie a Uniunii Europene, a închis întâi nordul productiv apoi totul. Stoparea ”cu orice preț” a epidemiei are un preț foarte concret. Probabil uman, sau medical toate masurile sunt justificate, dar, efectele economice sunt inevitabile.

Italia era în prag de recesiune, cu datorii externe enorme, înainte de carantină. Acum cu turismul și transporturile stopate, cu industria și serviciile perturbate, recesiunea pare să fie inevitabilă.

Italia este un partener strategic pentru Germania, Franța, și restul UE și o sursă de transferuri de Euro pentru România care are, din câte știu, peste un milion de expați la lucru. Problemele Italiei vor genera inevitabil șocuri în întreaga Europă, sta în timp ce coronavirusul pune pe butuci turismul internațional, transporturile de persoane, perturbă fluxuri industriale.

Cu un decalaj în timp de câteva săptămâni Franța și Germania intră în sezonul COVID-19 și ele. Beneficiind de experiența Chinei, și mai aproape a Italiei, probabil vor fi ceva mai bine pregătite, dar psihoza consumatorilor este inevitabilă, și economia este inevitabil afectată.

Brexitul, fără a fi dezastrul care putea să fie, totuși introduce incertitudini majore și perturbă apele Europei.

Diferendele privind petrolul dintre Rusia și Arabia Saudită a creat deja un șoc pe piața financiară. Deși bursele își revin să nu uităm că au fost deja două șocuri care au generat fluctuații istorice în timp foarte scurt. Spuneam cândva că nu ajunge un șoc ca să se declanșeze criza, ei bine acum avem o furtună perfectă.

Pe bursele internaționale e haos și măcel. Combinația COVID-19+petrol+scăderea eficienței stimulilor este letală. Companiile aeriene, transportatorii, firmele de turism sunt devastate. La actualul preț al petrolului companiile care extrag petrol prin fracturare hidraulică sunt falimentare, și întreaga industrie este puternic finanțată prin credite. Pericolul unui domino care să aducă în faliment investitorii pe piețele financiare este cât se poate de real.

Șocuri interne

România este într-o criză politică inoportună. Criza este un moment nepotrivit pentru calcule electorale. Acum este nevoie de un guvern capabil să emită ordonanțe de urgență în problemele legate de stoparea contagiunii. Culmea, probabil singura perioadă în care realmente se justifică aceste mizerii legislative este acum, și exact acum nu se pot adopta. România este rigidă juridic în momentul în care este nevoie de flexibilitate. Un guvern demis nu poate adopta stimulente fiscale, nu poate fi credibil în declarații și angajamente. Retorica electorală este complet inoportună și va fi sancționată foarte dur de electoratul oricum extrem de puțin satisfăcut de performanțele clasei politice. Cu burta plină, cu buzunarele pline, e ușor de filosofat despre principii

Măsurile extraordinare de carantină lovesc firme de transport, firme din domeniul turismului, evenimente, și alte servicii. Pentru că serviciile sunt prin natura lor nestocabile, venitul pierdut nu se poate recupera în viitor. În al doilea cerc al șocului sunt instituțiile financiare. Probabil majoritatea mijloacelor de transport, și spațiile HORECA sunt finanțate prin credite. Venitul pierdut poate genera blocaje financiare, insolvențe. Furnizorii de bunuri și servicii pentru sectoarele direct implicate (service și reparații, asigurări, servicii de intermediere, publicitate, etc) la rândul lor vor fi lovite, șocul fiind direct proporțional cu expunerea pe transporturi și turism. Un prim nivel de șoc este neîncasarea unor creanțe, dar mai grav, apare problema fluxurilor de venituri pierdute. Pe al treilea cerc concentric sunt angajații firmelor afectate care riscă să își piardă sursele de venit, devenind șomeri.

România este dependentă financiar de fluxurile de valută de la muncitorii din străinătate. Italia este o sursă majoră de astfel de venituri. Blocarea acestor fluxuri datorită problemelor din Italia, și, posibil din restul țărilor europene pe măsură ce măsurile de carantină se vor generaliza, pot însemna miliarde de euro pierdute. Dar, Franța, Germania, Spania, țări cu mulți muncitori din România intră în alertă de contagiune, cu carantina aferentă.

La un nivel micro, deja consumatorii au schimbări de comportamente impuse de carantină dar și de psihoza aferentă. Afacerile se ofilesc, de la mici magazine care nu mai au clienți, la coafuri și agenții de turism. Frica influențează deja milioane de decizii individuale care înseamnă milioane de tranzacții care nu se mai efectuează. Asistăm la o implozie în multe domenii. Pe termen foarte scurt, poate o lună, firmele mai fragile, 3-4 luni firmele mai solide fiecare se descurcă, dar pe termene mai lungi, oamenii o să iasă din izolare direct în șomaj.

Sezonul comercial de paști este probabil pierdut, va fi încă carantină, 1 Mai și sezonul de vară în turism este probabil pierdut.

La ce să ne așteptăm? Ce e de făcut?

Primul pas este rezolvarea contagiunii COVID-19. Asta va dura probabil până în mai, poate chiar iunie. Pentru economie, laissez faire, nu funcționează în acest timp. Ratele la credite curg, chiriile curg, salariile curg, și riscă ca până în mai să avem zeci de mii de insolvențe dacă nu se iau măsuri urgente.

Companiile din HORECA vor fi devastate financiar. Mă îndoiesc că turismul extern va fi o afacere din nou anul acesta, și pe incoming și pe outgoing. Transporturile de persoane intern vor avea inițial probleme, dar se pot reface când lucrurile revine la normal.

Vor crește prețurile la absolut tot, din două motive, primul motiv este dificultatea aprovizionării cu granițele impermeabile, al doilea motiv este pentru că singura posibilitate de a susține fluxurile economice funcționale este pomparea de bani cu nemiluita. Va fi inflație la nivel european, nu văd cum s-ar putea altfel continua activitatea.

Pentru a se evita o epidemie de insolvențe care ar putea pune pe butuci sistemul financiar, ca să nu mai vorbim de șomaj și active blocate în proceduri interminabile, este imperativă o perioadă de grație la creditele bancare, nu scutire, ci amânare, și băncile să fie creditate pentru a supraviețui operațiunii.

Pe piața imobiliară această criză va fi atipică. Prima problemă este inflația și lipsa de alternative de investiții. Probabil ar fi normal să asistăm la o creștere a cererii de la cei care doresc să își protejeze economiile. Oricâtă inflație ar fi, o casă sau un teren va fi întotdeauna un activ valoros. Pe de altă parte o să asistăm la o cădere dramatică a creditării pe multiple sectoare. E greu de previzionat cum vor evolua prețurile, dar tind să cred că imobiliarele se vor devaloriza mult mai puțin ca monedele.

Datorită perturbării circuitelor comerciale din motive legate de nevoia diminuării riscurilor de a se repeta situația actuală, este posibil, chiar probabil, să observăm o creștere a interesului pentru terenuri agricole.

O problemă majoră este auto-izolarea, reducerea mobilității și carantina în genere. Persoanele care stau acasă au nevoie de venituri ca să supraviețuiască. Este imperativ să li se asigure veniturile necesare. Asta se poate realiza în două moduri, prin relocarea activității la domiciliu (industria IT, industrii creative, diverse activități care permit lucrul acasă pe calculator sau la telefon) și finanțarea șomajului tehnic unde este cazul. Mă îndoiesc că sunt multe firme capabile să supraviețuiască fără activitate și plătind salariile simultan. Deci, statul va trebui să finanțeze salariile cel puțin la un nivel de subzistență, probabil câteva luni. Probabil soluția optimă ar fi un credit fără dobândă, cu condiții generoase de rambursare.

Carantina, benevolă sau impusă de alții la granițele noastre, poate bloca aprovizionarea. Mai ales la alimente situația poate deveni gravă destul de repede. Exportatorii pot avea probleme pentru că este posibil ca să nu poată trimite produsele lor peste granițe.

Costul crizei

Pe termen scurt trebuie finanțată întreaga societate pentru aproximativ trei luni, deci eu estimez costul carantinei la 25% din PIB, din care recuperabili probabil 10%, deci probabil 15% din PIB, numai pe partea economică, fără costurile medicale. Dacă se mențin fluxurile de aprovizionare, inflația poate fi controlată, dacă nu, este posibil să vedem inflație cum nu am mai trăit de la începutul anilor 90. Dacă statul aruncă acest cost in spatele firmelor, probabil costul va fi mult mai mare pe termen scurt și mediu, și vom trăi momente dramatice cu lanțuri de insolvențe și blocaje financiare în cascadă. Pe termen lung ar fi un dezastru greu de recuperat.

Anul 2020 va fi un an de recesiune, inflație, cu nenumărate probleme și situații imprevizibile. Ar fi bine să avem un guvern competent, dar deocamdată, asta este o necunoscută.

Voi reveni asupra acestui aspect pe măsură ce se clarifică efectele. Perspectivele sunt sumbre.

Ce să facem noi?

Primul pas este să ne conformăm cu rigurozitate carantinei. Șmecherii din diaspora care se întorc și fentează carantina sunt realmente un pericol public. Dacă reușim să scăpăm de epidemie, sau să amânăm creșterea explozivă a numărului de cazuri, avem o șansă reală să reducem semnificativ efectele negative.

Al doilea pas este o analiză foarte serioasă a stării financiare a firmelor, trebuie luate măsuri de permanență, trebuie asigurat echilibrul financiar. Trebuie realmente găsite formule de sprijin reciproc. Ar fi bine ca statul să-și asume sprijinirea companiilor, dar, dacă va fi suficient de rapid, sau eficient, asta rămâne de văzut. Fără supărare pentru nimeni, dar nu prea există instrumente legale, sisteme organizatorice, sau măcar o strategie coerentă a statului pentru acest caz.

Probabil va fi secetă, și va fi nevoie de recolte. Atenție la irigații.

Cine are bani lichizi, ar fi bine să-i transforme în surse sigure de venituri. Inflația va fi probabil incredibilă, inclusiv la valutele care acum sunt aparent sigure (Dolar, Euro). Dacă este să plasați resurse economisite alegeți bunuri sau active relativ sigure.

http://www.contributors.ro/economie/este-criza-inevitabil/ 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus