Editorial

Guvernul Alianţei

Am impresia că acest Guvern este conştient de avantajul pe care îl deţine în situaţia reală şi foarte concretă din RM şi, pornind de la acest atu, îşi construieşte activităţile şi îşi urmează priorităţile. Pe fundalul mutilărilor mediatice pe care le preferă unele segmente de presă panicardă şi al unor interminabile apocalipse prezise de unii formatori de opinie, Guvernul AIE a rezistat, în linii mari, tuturor ispitelor – politice, sociale, clientelare etc. – şi a ales să se solidarizeze într-un mod exemplar şi să meargă consecvent pe direcţiile strategice de dezvoltare a RM, adică pe cele care vor da neapărat rezultate nu numai apreciabile ci, mai ales, durabile. Or anume de dezvoltare durabilă are acum nevoie RM, nu de cârpeli electorale şi fantasmagorii de-ale infantililor comunişti.

De fapt, Guvernul AIE reprezintă adevăratul ciment şi liant al acestei coaliţii politice, miniştrii delegaţi de componentele Alianţei, în pofida influenţelor la care sunt supuşi din partea partidelor, dau dovadă de competenţă şi seriozitate demnă de tot respectul. Azi, anume datorită acestor miniştri şi echipelor lor, se negociază cu succes capitolele în procesul de integrare europeană şi nimeni nu poate să conteste acest lucru.

Intensificarea negocierilor cu UE, colaborarea exemplară cu FMI şi BM, promovarea consecventă a reformelor economice, reducerea deficitului bugetar din contul eficienţei fiscale, implementarea unui sistem modern de protecţie socială, încurajarea mediului concurenţial în agricultură, edificarea unei societăţi deschise – toate acestea au fost reiterate şi apreciate, în această vară, în zeci de rapoarte şi luări de cuvânt ale reprezentanţilor diferitelor organisme internaţionale. Durabilitatea acestui efort guvernamental al Alianţei face ca toate bocetele mediatice, toate coşmarurile pe care ni le povesteşte seară de seară la televizor disperatul comunist Iura Muntean, toate ghicirile în bobi ale unor gălăgioşi analişti politici să pară nişte naivităţi atât de bizare încât nici măcar nu le mai crede.

Desigur, între percepţia din exterior şi percepţia din interior mai există încă o diferenţă mare. În unele situaţii, această diferenţă generează blocaje mintale, fără a mai vorbi de cele afective din punct de vedere ideologic sau politic. Uneori, cu cât este mai nuanţată lauda care vine din SUA sau UE, de la FMI şi BM, cu atât mai ostil devine oportunismul unor membri ai societăţii moldoveneşti. Oportuniştii sau scepticii inconştienţi reacţionează în baza unei relaţii rudimentare cu societatea şi care se exprimă prin moldovenesc de calchiata întrebare „Eu ce am să am de la aiasta?” Oportunismul conştient însă are mult mai multe motive, cel mai frecvent sesizat fiind cel prin care unii încearcă să se facă distinşi ca personalitate publică, politică, mediatică sau de altă provenienţă.

Însă este suficient ca Guvernul să majoreze pensiile în octombrie, aşa precum a promis premierul Filat, şi să vedeţi cum o să se recalifice oportuniştii, scepticii şi comuniştii, aceştia din urmă pierzând şi ultima foaie din programul lor electoral.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *