Jurnalul bibliotecarului

O tânără din clasa a VIII-a a venit după Gemenii lui Cărtărescu, dar noi n-o aveam şi atunci am mers la Biblioteca „Ghibu”, orbecăind prin ploaie: pentru a face rost de această carte, am străbătut jumătate de oraş. Şi am făcut rost. Înapoi la bibliotecă am ajuns obosit şi ud ca un pepene, cu Gemenii lui Mircea Cărtărescu în geantă.

Miercuri

Fata care a vrut să citească Gemenii nu a venit după care. Nici la ora 12. Dar nici la unu sau la două, sau la patru. E rău că nu a avut încredere în mine, pentru că eu chiar m-am ţinut de cuvânt. În schimb, pe la ora 17.00 în bibliotecă au intrat două gemene, eleve în clasa a şaptea, cărora le-am propus să citească Gemenii lui Cărtărescu şi surorile au acceptat. Şi iată că cele două gemene au plecat acasă cu Gemenii lui Cărtărescu.

Joi

Ieri am plecat de la bibliotecă la ora 22.00, mai târziu chiar şi decât vânzătoarele de la magazinul din coastă, după ce am lucrat vreo 12 ore. Cu toate că orele erau foarte mici şi eu eram rupt, nu îndrăzneam să le spun colegilor mei care vin la atelier să tragem o linie, dar nu îndrăzneam pentru că textele erau chiar foarte reuşite. Tema şedinţei de astăzi a fost dramaturgia nevrozei şi s-au scris nişte piese de teatru foarte curioase. Atelierul de dramaturgie a început la ora 18.00 şi s-a terminat la 22.00. Ar mai fi continuat, dacă nu s-ar fi neliniştit rudele noastre şi nu ar fi început să ne sune.

Vineri
O fată din clasa a şasea a ales cărţi pentru mama ei, care nu are timp să vină la bibliotecă, fiind foarte ocupată. Lucrează contabilă în mai multe locuri şi nu are timp să treacă pe la bibliotecă, dar îi place să citească şi merge pe mâna Cristinei.

Duminică Bibliotecarii merg la teatru. Ieri, doamna Vera şi Natalia Meşină au văzut spectacolul Frumoasa călătorie a urşilor Panda, povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, care s-a jucat în incinta Casei Naţionalităţilor şi le-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut şi mie foarte tare, dar eu l-am văzut în altă zi. Deja de o lună şi mai bine, colegele mele merg la teatru. Între timp, au văzut 12 scaune, Iosif şi amanta sa, dar şi multe alte spectacole. Şi le place teatru. Şi mie îmi place. Nimic mai frumos ca bibliotecarii să meargă la teatrul şi actorii să vină să împrumute cărţi din bibliotecă. Suntem pe drumul cel bun.

Luni Surpriza cea mai mare pe care am avut-o azi au fost elevii de la şcoala profesională care au umplut sala de lectură a Bibliotecii „Codru”, după ce m-au aşteptat o jumătate de oră. Nu numai că mi-au pus o mulţime de întrebări, dar mi-am dat seama că mi-au citit cărţile. Ba mai mult, după întâlnire, au mai venit şi după alte cărţi. Nu pot să nu mă entuziasmez de profesoara lor de literatură care le-a deşteptat dragostea faţă de lectură. Ai zice că sunt elevi la o şcoală de meserii, dar aceşti elevi citesc. Şi citesc foarte mult. Cărţi groase. Romane. Romane moderne. Romane grele. Timpul liber şi-l petrec citind. Înseamnă că încă nu e totul pierdut cât timp mai sunt asemenea copii. Ei pot fi un exemplu şi pentru studenţii de la Filologie!

Marţi

Am vorbit ieri cu un prieten şi se mira că la bibliotecă vin cititori. Vin. Cum să nu vină? Vin chiar mai mulţi decât înainte. Cum se poate explica? Nu ştiu. Ştiu însă că oamenii citesc foarte mult.

Miercuri

În fiecare lună, oaspetele bibliotecii noastre e o editură din Chişinău. Luna aceasta e luna Editurii Cartier. Astăzi am organizat două întâlniri cu elevii din cartier, la care au participat Gheorghe Erizanu şi Anatol Grosu, reprezentanţi ai editurii. Cea de-a doua întâlnire a durat… trei ore. Copiii nu sunt aduşi de barze. Şi nici cărţile. Fiecare carte are un editor în spate şi nu o barză.