Timpul.md

Actualitate 26 Octombrie 2015 | 07:52

Kaczynski revine în Polonia. Discursuri extrem de dure la adresa Rusiei

Polonia nu este membră a zonei euro, economia țării este doar cu puțin mai mare decât cea a Belgiei care are o populație de aproape patru ori mai redusa, însă alegerile parlamentare de pe 25 octombrie se pot dovedi mult mai importante pentru UE în ansamblu decât multe alte scrutine similare.

Alegerile de astăzi vor fi un barometru al maturității politice într-un stat fanion al lumii post-comuniste, spun unii analiști, vor putea schimba registrul discursului statelor estice din NATO în relația cu Rusia, spun alții, și vor arăta în ce măsură electoratul unui stat reprezentativ din UE acceptă ceea ce în Vest este luat deja ca un fapt – moartea statului bunăstării.

Doar două partide sunt sigure că vor intra în Parlamentul polonez – Platforma Civică (de orientare liberală) aflată de opt ani la putere, și Partidul Lege și Justiție (conservator), care a înregistrat o creștere remarcabilă în ultimul an, după perioada sumbră ce a urmat morții președintelui Lech Kaczynski în accidentul aviatic din aprilie 2010. La cum arată ultimele sondaje, cu Lege și Justiție cotat cu 32-40% și Platforma Civică cu 24-28%, alegerile pot duce la un rezultat similar celui înregistrat recent în Canada – cu partidul care a condus cu succes țara în vremurile tulburi ale crizei economice pierzând alegerile în fața unei opozitii ce părea ușor de înfrânt cu puțin înaintea scrutinului.

Secțiile de votare se vor deschide la ora locala 7 și se vor închide la ora 21. Pentru Seim, camera inferioară a parlamentului, sistemul de vot este proporțional, cu un prag de 5% pentru partide și 8% pentru alianțe. Pentru Senat, sistemul este majoritar uninominal. În septembrie a avut loc un referendum pentru impunerea sistemului uninominal și la Seim, însă polonezii nu au fost interesați – prezența a fost sub 8%. Analiștii sugerează că Lege și Justiție va câștiga scrutinul, dar nu va putea forma decât un guvern minoritar, cu susținerea a cel puțin unei alte formațiuni. O asemenea situație, coroborată cu un discurs eurosceptic, rusofob și cu accente critice la adresa Germaniei, anunță o perioadă relativ instabilă în politica poloneză.

Premieră în Europa post-comunistă - socialiștii pot să dispară din Parlament

Platforma Civică propune pentru funcția de premier pe actualul ocupant – Ewa Copacz – și continuarea actualei politici economice și sociale – austeritate moderată, căsătorii gay, egalitate de gen, privilegierea industriei militare, taxe reduse pentru companii. Pe plan extern dorește menținerea poziției pro-americane, dar și a celei pro-europene, pe principiul ”ascultă-i pe baietii cei tari și vei putea să faci și ceea ce dorești tu”, după cum se exprima un analist polonez.

Lege și Justiție o propune drept premier pe vicepreședinta partidului – Beata Szydlo. În realitate maestrul păpușar rămâne Jaroslaw Kaczynski, după cum în cazul rivalilor liberali în culise se află Donald Tusk, președintele Consiliului European. Partidul a renunțat la discursul conspiraționist ce făcea din Polonia victima marilor puteri și a corupției celor de la guvernare. Acum promite anularea măsurilor de austeritate liberale, taxe mai mari pentru bănci și companii, măsuri dure împotriva imigrantilor, o poziție privilegiată pentru Biserică și renunțarea la orice tentativă de legalizare a căsătoriilor gay.

Mișcarea Pawel Kukiz este rezultatul incapacității celor două partide mari de a se adresa electoratului indecis, cuprins de temerile generate de criza economică. Doar așa a putut lua naștere o mișcare condusă de un rocker de 52 de ani care a obținut 21% din voturi la prezidențiale. Kukiz nu conduce un partid extremist, ci doar un electorat debusolat. El poate fi arbitrul alegerilor.

”Modern” este numele partidului lui Ryszard Petru, o pasăre rară în politica europeană. Petru, economist liberal cu vechi state la Banca Mondială și un discipol al inventatorului ”terapiei de șoc poloneze”, Leszek Balcerowicz, închină ode austerității și dereglemantării în materie economică și este preferat de 8% din electorat, în condițiile în care partidul a apărut anul acesta.

Stânga Unită este singura formațiune de stânga înscrisă în cursă. Este moștenitoarea Alianței Democratice a Stângii (un PSD polonez) însă care a avut nevoie de întăriri și un facelift înainte de alegeri, motiv pentru care a format o alianță. Este ultima carte a stângii poloneze, care după alegeri poate să dispară din parlament. Fiind alianță are nevoie de 8% din voturi, iar în sondaje este cotată cu 8,1%.

Partidul Țărănesc este și el la limita pragului electoral, de data aceasta de 5%, un electorat fidel din regiunile rurale și mai sărace ale țării. Intrarea în parlament ar da o gură de oxigen liberalilor, acest partid fiind actualul lor aliat la guvernare.

Platforma Civică, în cădere libera(lă)

La începutul acestui an, Platforma Civică avea susținerea a 40% din electorat, iar Lege și Justiție se bucura de o susținere de doar 20%. Nimic nu anunța marea înfrângere a președintelui Bronislaw Komorowski la alegerile din luna mai. Atunci a câștigat candidatul partidului condus de Jaroslaw Kaczynski, Andrzej Duda. El a câștigat ambele tururi ale prezidențialelor.

S-a ajuns la acest rezultat ca urmare a degringoladei produse în Platforma Civică după retragerea de la conducerea partidului și a guvernului a lui Donald Tusk, numit președinte al Consiliului European. Succesoarea lui, din 2014, pe linie de partid și guvern, Ewa Copacz nu a reușit să facă față cu succes unui șir de scandaluri – în special cel legat de înregistrarea discuțiilor dintre mai multi oficiali din rândul partidului. S-a aflat astfel cum se punea la cale amânarea unor reforme doar pentru ca Platforma Civică să se poata lăuda cu statistici pozitive înaintea alegerilor, cum se demiteau și se numeau oficiali în funcție de acest favor. Mulți dintre cei implicați au fost demisi de Copacz: președintele Seimului, ministrul de Finanțe, liderul grupului parlamentar, ministrul Sănătății, secretari și subsecretari de stat. Au fost criticați guvernatorul Băncii Naționale și procurul general. Din acest moment, cu scurte perioade de revenire, Platforma Civică a fost în cădere liberă. ”Pierderea” lui Tusk s-a dovedit aproape fatală.

Platforma Civică a fost partidul care a făcut din Polonia țara europeană cu cele mai bune performanțe economice în perioada crizei. Guvernul liberal a aplicat măsuri de austeritate (majorarea vârstei de pensionare la 67 de ani pentru bărbați și 65 de anio pentru femei, de la 60 de ani, și o serie de reduceri de cheltuieli, în special pentru pensii), însă creșterea economică a reușit să estompeze impactul asupra populației. Guvernul liberal a promovat o politică externă de susținere a inițiativelor SUA in Europa, o linie fermă împotriva anexaăii Crimeii și a implicării Rusiei în conflictul din Ucraina și a transformat Polonia într-o putere regională, principal bastion al NATO și al SUA în Europa Centrală. Important într-o țară profund catolică este că Platforma Civica a susținut căsătoriile între persoane de acelasi sex, fertilizarea în vitro și tăierea subsidiilor guvernamentale pentru culte.

Revenirea ”sub acoperire” a lui Jaroslaw Kaczynski

Lege și Justiție este partidul condus cu mână de fier de 12 ani de Jaroslaw Kaczynski. Fostul premier a decis însă să scoată în față la acest scrutin pe vicepreședinta partidului Beata Szydlo, o mișcare prin care încearcă să aducă de partea partidului acel electorat nehotărât și care nu dorește o reîntoarcere la regimul fraților Kaczynski din anii 2000, obsedat de lustratie, răfuieli cu vechii rivali sau chiar aliați (Lech Walesa sau Adam Michnik). Analiștii polonezi susțin însă că sunt mari șanse ca Szydlo să fie înlocuită la conducerea guvernului în scurt timp, în cazul unei victorii. Kaczynski nu ar rezista mult timp tentației de a reveni în fruntea executivului.

Partidul Lege și Justiție are o orientare profund conservatoare și rusofobă. Nici relația apropiată cu Germania nu este bine văzută de Kaczynski. Platforma partidului propune majorarea subsidiilor pentru populație, revenirea la vârsta de pensionare de 60 de ani, majorarea taxelor pentru bănci, reducerea impozitelor, majorarea alocațiilor pentru copii și o rigoare mai mare în colectarea TVA-ului și a taxelor impuse companiilor. Sunt măsuri care, în presa vestică, au transformat partidul într-o sperietoare a bancherilor și a multinaționalelor. Au apărut deja avertismente care spun că o victorie la scor a partidului va afecta cursul zlotului. Partidul lui Kaczynski se opune ferm primirii imigranților din Orientul Mijlociu și promite anularea deciziei actualului guvern de a sprijini sistemul cotelor obligatorii de imigranti. Lege si Justiție se opune căsătoriilor gay, fertilizării in vitro și susține că Biserica Catolică trebuie să-și mențină autoritatea morală actuală în Polonia, alaturi de finanțarea solidă din partea statului.

Un pol Kaczynski - Orban în Europa Centrală?

Pe plan extern nu există nicio îngrijorare legată de solidaritatea în interiorul NATO. Dimpotrivă, Lege și Justiție dorește și mai multă prezență NATO și americana pe teritoriul țării. Unul dintre parlamentarii partidului, Witold Waszczykowski, declara că forța de reacție rapidă de 5.000 de militari creata de NATO pentru flancul estic este ”o glumă”. ”5.000 de oameni pentru a proteja o zonă de la Marea Neagră la Marea Baltică? Hai să fim serioși”, spunea el. La fel, un guvern conservator va continua politica de înarmare a țării, de instalare a unui scut antirachetă polonez (un proiect ce poate duce la circa 5 miliarde de euro) și va respecta ținta NATO de 2% din PIB alocate Apărării.

Problema poate fi discursul extrem de dur la adresa Rusiei, ceva ce poate deranja actuala orientare a Franței și Germaniei. O și mai mare problema este euroscepticismul conservatorilor polonezi – o țară cu o economie puternică și influența in regiune poate pune bețe in roate unui Vest în care forțele eurosceptice și antisistem sunt in creștere. Polonia are influență considerabilă în Grupul de la Visegrad, iar venirea la putere a unui partid conservator cu o platformă asemănătoare sub multe aspecte cu cea a FIDESZ (mai puțin poziția față de Rusia și SUA) conturează o perspectivă sumbră pentru Berlin și Bruxelles - a unui pol Kaczynski-Orban în Europa Centrală.

Din acest motiv sunt de înțeles atacurile extrem de dure ale presei occidentale și ale celei liberale din Polonia la adresa partidului. ”Tot mai sigur pe triumful in alegeri, Kaczynski a încetat să-și mai ascundă planul, acela al unei națiuni pure din punct de vedere etnic, condusă de un șef a cărui voință este aplicată de un stat omniprezent, aliat cu o Biserică patriotică”, scrie revista Polityka.

”PPDD-ul” polonez

Alegerile din Polonia se joacă pe terenul ”european”. Ca în majoritatea statelor UE, la fel ca în toate statele foste socialiste membre UE, ”Europa” este golită de sens în ochii electoratului polonez. Discursul despre valorile democrației și statul de drept i-au adus pe polonezi la sațietate, și nu este vorba despre cei săraci, ci despre o bună parte a clasei de mijloc, acei polonezi cărora le este frică că actualul discurs pro-imigranți, pro-austeritate, ani-statul bunăstării le poate ruina statutul. Sondajele semnalează că Polonia mulțumește liberalilor pentru navigarea în perioada de criză, dar că dorește ca succesul lor economic și social să fie administrat și menținut intact de conservatori.

Este motivul pentru care conservatorii lui Kaczynski și Szydlo au reușit să-și extinda baza electorală rurală și cea din estul țării catre Polonia centrală și câteva mari orașe. Liberalii au fost taxați pentru că multă vreme s-au adresat doar categoriilor prospere din Varșovia, Lodz, Poznan sau Wroclaw și au uitat de cei aflați undeva la mijlocul scării sociale.

Așa cum în România un electorat nemulțumit și ”părăsit” a fost capitalizat de PPDD în urma cu trei ani, in Polonia electoratul amintit mai sus a fost sedus de un tânăr bătrân și boem – un rocker de 52 de ani, Pawel Kukiz. El a obținut 21% la prezidențialele din mai. În lunile ce au trecut de atunci Kukiz și-a dat cu stângul în dreptul, a dovedit o lipsă totală de experiență politică și nu a avut organizatori buni în preajma, dar se menține cu partidul său la circa 12%. Nu este un electorat extremist, ci doar electoratul pierdut pe drum de marile partide. Kukiz poate fi arbitrul alegerilor parlamentare și analiștii sunt siguri că va arbitra în favoarea lui Kaczynski.

Ce pot aduce alegerile pentru România?

Dacă este ca relația dintre România și Polonia să funcționeze așa cum a făcut-o în ultimii ani, rezultatul alegerilor din Polonia aproape că nu contează, deși o ipotetică guvernare liberală la București va găsi și mai puține uși deschise în Varșovia conservatoare.

România și Polonia au semnat un parteneriat strategic în 2009. Ce cuprinde el a rămas total necunoscut publicului. Având în vedere că parteneriatele strategice importante ale Romaniei sunt cele cu Franța, SUA, Turcia și Polonia, se poate spune că este un act important. Nu a fost așa. Chiar în 2009, partenerul strategic polonez lansa Parteneriatul Estic al UE cu sprijinul Suediei – un proiect care lega Republica Moldova de piatra de moară numită Ucraina sau Belarus într-unn moment în care România dorea să cupleze Chișinăul de parcursul european al Balcanilor de Vest. În urmă cu câteva săptămâni, partenerul strategic polonez (liberal) lăsa România lui Klaus Iohhanis (liberal) în off side la Bruxelles (împreună cu populiștii Viktor Orban și Robert Fico), acceptând în ultimul moment cotele obligatorii. Partenerul strategic are o economie de trei ori mai mare decât a României, o populație de două ori mai mare, un venit mediu de două ori mai mare și o capitalizare a bursei de zece ori mai mare, dar asta nu poate explica totuși de ce în România funcționau în 2012 641 de companii poloneze, iar în Polonia doar 3 companii românești. Pentru a nu mai vorbi de uriașul ”serviciu” pe care oprirea Oltchim l-a adus industriei poloneze de profil, care are acum cvasimonopol în Europa Centrală și de Est.

În parteneriatul lor strategic, România și Polonia se întâlnesc doar în vorbe – discursul pro-american, cel critic la adresa Rusiei și cam atât. Iar venirea la putere a conservatorilor polonezi poate distruge și această fațadă. În rest, Polonia va rămâne liderul regional, locul visat de președintele Emil Constantinescu pentru România.

Polonia – putere regională

Polonia este lider regional pentru că are o economie puternică în comparație cu a vecinilor, dar și pentru că a știut ce să facă cu ea. Polonia lui Donald Tusk a investit uriaș în Apărare (este printre puținele țări care respectă ținta NATO de 2% din PIB, după SUA, Marea Britanie, Grecia și Estonia), dar vrea să scoată și profit de aici. Contractele cu complexul militaro-industrial american presupun și transfer de tehnologie și Polonia urmărește astfel să devină producător de armament relevant pe piața internaționala. Varșovia a stârnit recent furia Moscovei câștigand un contract pentru modernizarea MiG-urilor 29 bulgărești. Mai mult, a anunțat că va crea un fond din care să pună la dispoziție sume pentru înarmarea regiunii – evident ca o condiție va fi și cumpărarea de armament polonez – o măsură care va ridica și mai mult profilul Varșoviei în ochii SUA (principalul beneficiar al acestor achiziții militare).

Toate aceste linii economice nu vor fi afectate de pierderea puterii de către liberali. La fel și în cazul orientării anti-ruse și pro-americane. Dincolo de probabila rigidizare a poziției față de imigranți și adoptarea a unei linii moderat eurosceptice, Polonia va continua să domine în această parte a Europei post-comuniste.
 
Sursa: cotidianul.ro

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus