Timpul.md

Politică 13 Martie 2021 | 11:40

Maia Sandu şi partidul său, PAS, sunt asociate cu neomarxismul de către politicienii din România

În ultimele săptămâni au apărut mai multe critici ale analiştilor politici din România faţă de preşedintele R. Moldova, Maia Sandu. În principal, criticile sunt faţă de strategia sa pentru declanşarea alegerilor parlamentare anticipate, mai ales pe fondul poziţionării Curţii Constituţionale, respectiv faţă de relaţiile sale cu celelalte partide pro-europene şi cu cele unioniste. Care este miza acestor critici faţă de preşedintele Maia Sandu?

În urmă cu o lună, d. Dan Dungaciu susţinea că este necesară formalizarea unei Mari Alianţe electorale între PAS (Partidul Acţiune şi Solidaritate), partidul din care provine preşedintele Maia Sandu, PPDA (Platforma Politică Dreptate şi Adevăr), condusă de Andrei Năstase, PUN (Partidul Unităţii Naţionale), prezidat de Octavian Ţîcu şi MPU (Mişcarea pentru Unire), organizată în jurul lui Dorin Chirtoacă şi Valeriu Munteanu. Aceasta este „singura soluţie pentru tabăra pro-europeană de a câştiga 50% în parlamentul RM”. Altfel, singura alternativă ar fi ca PPDA, PUN şi MPU să formeze singure un bloc pre-electoral, care, astfel, „va relansa complet lupta politică”. Întregul articol este o pledoarie în favoarea lui Andrei Năstase, în special, pe lângă care i-a promovat, pentru echilibru, pe Octavian Ţîcu, Dorin Chirtoacă şi Valeriu Munteanu, într-o manieră foarte critică la adresa preşedintelui Maia Sandu.

Ulterior d. Dan Dungaciu a identificat şi o explicaţie pentru refuzul preşedintelui Maia Sandu de a-l desemna premier pe Andrei Năstase: „Maia Sandu nu îi va oferi niciodată mandatul lui Andrei Năstase, pentru că se teme că el ar putea să facă o majoritate din 51 de mandate şi chiar să facă un guvern minoritar”!

Zilele trecute d. Dan Dungaciu a publicat un nou articol critic la adresa preşedintelui Maia Sandu, cu acelaşi obiectiv de susţinere a lui Andrei Năstase şi a liderilor unionişti, îmbrăcat într-o analiză cu accente ironice a situaţiei politice din R. Moldova. Concluzia analistului Dan Dungaciu este aceeaşi: „Maiei Sandu i-ar prinde bine să aibă alături, în Parlament, un Andrei Năstase sau reprezentanţii unioniştilor”.

Un alt expert în politica din R. Moldova, Cristi Hriţuc, prevesteşte eşecul politic al Maiei Sandu din cauza încălcării Constituţiei şi a poziţionării Curţii Constituţionale: „Maia Sandu începe să piardă încet, încet elita din Republica Moldova, pe acei oameni care ştiu foarte bine ce înseamnă încălcarea Constituţiei... Un nou eşec la CCM poate fi momentul de inflexiune când lucrurile se vor îndrepta spre eşecul politic al Maiei Sandu.”

Lor li se adaugă şi politologul Radu Carp, care nu îi dă nicio şansă preşedintelui Maia Sandu să declanşeze alegerile parlamentare anticipate, invocând, pe lângă datele constituţionale, lipsa unui consens internaţional, între Bruxelles şi Moscova, asupra Republicii Moldova. Domnia sa critică intransigenţa Maiei Sandu şi recomandă negocieri cu toate partidele şi formarea unui guvern susţinut de o majoritate parlamentară, ca singura soluţie politică viabilă pentru ieşirea din impas în R. Moldova.

O critică mult mai virulentă a avut-o Ion Cristoiu: „Maia Sandu nu face nimic decât gălăgie şi ca să se scuze că nu face nimic, spune că mafia nu-i dă voie.” Notorietatea lui Ion Cristoiu, alături de limbajul de tabloid, le-a servit jurnaliştilor ruşi de la Sputnik şi de la alte redacţii din Chişinău muniţie din belşug pentru a o critica pe Maia Sandu.

Presa pro-rusă din Chişinău fructifică întotdeauna orice atac la adresa preşedintelui Maia Sandu din partea experţilor din România prin decuparea din context a fragmentelor citate şi prin titluri bine ţintite. Ultimul articol al d-lui Dan Dungaciu, de exemplu, s-a bucurat de atenţia ziarului telegraph.md: „Expertul român, Dan Dungaciu, îi prezice Maiei Sandu o prăbuşire strălucitoare”. Şi, din păcate, sunt foarte multe exemplele în care criticile analiştilor români la adresa Maiei Sandu sunt exploatate de tabăra pro-rusă de la Chişinău.

Care sunt cauzele şi care este miza acestui discurs critic la adresa preşedintelui Maia Sandu?

Rolul lui Andrei Năstase în discursul dublu al autorităţilor române

Andrei Năstase, liderul PPDA, cultivă ideea că se bucură de încrederea politicienilor din România, în special a celor din PNL. Anul trecut, în plină pandemie, a stat o săptămână în Bucureşti până a reuşit să facă o poză cu Ludovic Orban, pe vremea aceea premier. Singurul său câştig a fost bâlba politicienilor români la anunţul Maiei Sandu că va candida la preşedinţia R. Moldova: în ziua în care preşedintele Klaus Iohannis îşi anunţa sprijinul pentru Maia Sandu, europarlamentarul Rareş Bogdan îl lăuda pe „prietenul” său, Andrei Năstase, pe care îl vedea viitorul preşedinte. Ba chiar în plină campanie electorală, liderul liberal Ludovic Orban îi ura succes lui Andrei Năstase: „Avem încredere în tine şi în viitorul european al Republicii Moldova!”.

Articolele din presa românească pentru susţinerea lui Andrei Năstase, inclusiv prin sugerarea sau indicarea unei alianţe pre-electorale PAS+PPDA, la care să mai adere şi partidele unioniste, sunt un ecou al relaţiilor cultivate cu PNL. D. Dan Dungaciu este cel mai vocal, dar nu este singurul critic la adresa Maiei Sandu pentru că nu îl ia în barca puterii pe Andrei Năstase.

Într-adevăr, Andrei Năstase mai poate aduna câteva procente din voturile electoratului. Dar câte? Sunt ele suficiente ca să intre în Parlament? Tocmai aici este problema.

Se pare că Igor Dodon este mult mai realist în evaluarea potenţialului lui Andrei Năstase de a aduna o majoritate parlamentară în jurul său pentru a forma un guvern. Dodon, cu ironie, îi cerea lui Andrei Năstase să îşi numere soldaţii: „Andrei, numără-ţi întâi soldaţii tăi. Hai să fim oameni serioşi.”

Un recent sondaj de opinie îl creditează cu şansa de a intra în Parlament în cazul unor alegeri anticipate, surclasând partidul lui Usatâi. Dar cine mai are încredere în sondajele de opinie din R. Moldova, care sunt doar instrumente de manipulare a opiniei publice?

Andrei Năstase ar putea oferi o alternativă pentru electoratul de dreapta nehotărât doar în cazul în care va dovedi flexibilitate în negocieri, atât cu Maia Sandu şi PAS, cât şi cu liderii partidelor unioniste. Trebuie să renunţe la orgoliile personale dacă vrea să rămână în politica din Chişinău. A trecut vreamea discursurilor şi a venit vremea faptelor în politica de peste Prut.

Asocierea preşedintelui Maia Sandu şi a Partidului Acţiune şi Solidaritate cu neomarxismul

Maia Sandu şi partidul său, PAS, sunt asociate cu neomarxismul de către politicienii din România interesaţi de situaţia politică din R. Moldova. Această asociere a fost determinată de tentativele de identificare a unui partid corespondent în România şi în Parlamentul European. Andrei Năstase a curtat cu insistenţă Partidul Naţional Liberal din România şi a reuşit să fie identificat ca un partener al PNL.

După ce PNL a bătut palma cu Andrei Năstase, PAS-ul Maiei Sandu a fost nevoit să identifice un alt partid corespondent, pe al cărui sprijin politic să poată conta. Astfel PAS-ul a fost „împins” către USR/PLUS. Singurul câştig palpabil pare a fi sprijinul lui Dacian Cioloş în organizarea vizitei preşedintelui Maia Sandu la Paris, la scurt timp după întâlnirea lor la Bruxelles.

Din punct de vedere doctrinar, PAS-ul are în comun cu USR/PLUS tot atât de puţin cât are PPDA cu PNL. Să nu uităm că doctrina liberală a fost compromisă în R. Moldova de partidele care şi-au asumat în numele lor cuvântul „liberal”, dar a căror politică a fost un eşec total, cu excepţia câştigurilor personale (cel mai bun exemplu este „liberalul” Vlad Filat). În al doilea rând, PAS nu a depăşit etapa definirii ideologice, cel puţin dacă se va dori raportarea cu curentele politice europene. Lipsa unei identităţi ideologice în matca tradiţională nu înseamnă însă automat o orientare neomarxistă a preşedintelui Maia Sandu şi a PAS-ului. Însă această etichetă pusă de terţi costă.

Neîncrederea în Maia Sandu din cauza absenţei consilierilor din România

Preşedintele Maia Sandu nu are niciun consilier din România şi a ieşit astfel din tradiţia preşedinţilor pro-europeni de la Chişinău. D. Dan Dungaciu a spus un mare adevăr în unul dintre articolele sale critice la adresa preşedintelui R. Moldova: „Sfătuitorii vin şi pleacă, politicienii şi electoratul lor rămân pe loc.”

De fapt, aceasta este una dintre marile dureri ale analiştilor politici din România. După ce ani de zile au fost sfetnici ai mai multor politicieni de la Chişinău, de la preşedinţii Ghimpu sau Timofte până la Vlad Filat şi Vladimir Plahotniuc, serviciile lor sunt refuzate de către noul preşedinte, deşi se declară pro-european şi pro-român.

Eu am doar o singură întrebare. Care a fost rezultatul anilor de consiliere din partea experţilor din România? Promovarea unor lideri politici corupţi, ca să ne limităm doar la Filat şi Plahotniuc. Expertiza românească pe politica din Republica Moldova trebuie să îşi asume şi acest rezultat al consilierii lor: promovarea politicienilor corupţi. Chiar dacă expertiza lor a fost pe relaţiile cu România şi cu Uniunea Europeană, corupţia şi anticorupţia sunt componente fundamentale ale relaţiilor respective. Depinde doar unghiul din care sunt privite.


Un sprijin necondiţionat către liderii unor partide unioniste fără electorat

România nu are şi nu a avut niciun plan de reunificare a Republicii Moldova cu România. Declaraţiile politicienilor români referitoare la Basarabia sunt doar cu scop electoral, niciun partid nu a propus un plan concret de măsuri pe termen mediu şi lung pentru realizarea reunificării, care să fie asumat de toate partidele parlamentare.

Absenţa unui plan coerent din partea României se vede în viaţa politică din R. Moldova. Nu există niciun partid unionist capabil să adune în jurul său suficiente voturi pentru a fi o voce în Parlamentul din Chişinău. Nu există niciun lider politic unionist cu capacitatea organizatorică necesară pentru a coagula în jurul său toate partidele şi asociaţiile unioniste, pentru a oferi o alternativă clară alegătorilor unionişti.

I se reproşează preşedintelui Maia Sandu că nu se pronunţă deschis în favoarea reunificării, nici în timpul campaniei electorale, nici după ce a câştigat preşedinţia. Unii unionişti, în naivitatea lor, se gândeau imediat după 15 Noiembrie 2020 dacă nu ar putea fi Maia Sandu noul Alexandru Ioan Cuza, să fie aleasă preşedinte în R. Moldova şi în România simultan!

Politica internaţională nu se face pe bază de sentimente. Ele pot fi exploatate demagogic pentru voturi. Însă în cazul Maiei Sandu ar fi total neproductivă orice declaraţie în favoarea reunificării, pentru că ar însemna să îşi dea singură foc.

Activitatea mişcărilor unioniste din R. Moldova, partide politice sau asociaţii unioniste, este la limita unui soi de etno-business. Sigur o mare parte dintre activiştii unionişti au cele mai curate şi sincere sentimente faţă de România, dar au eficienţă zero în formarea şi mobilizarea unui electorat unionist.

În turul I al alegerilor prezidenţiale din 1 Noiembrie 2020 Octavian Ţîcu a strâns 27170 voturi, adică 2,01%, în timp ce Dorin Chirtoacă, de la Blocul Electoral Unirea, realizat împreună cu Valeriu Munteanu, 16157 voturi (1,20%). La alegerile pentru Primăria Chişinăului din toamna anului 2019, Octavian Ţîcu a fost votat de 10739 alegători, Dorin Chirtoacă de 22885, iar Valeriu Munteanu de 1710 alegători. Chiar dacă 1+1 nu este egal cu 2 în politică, după cum remarca d. Dan Dungaciu, electoratul celor trei lideri unionişti este undeva în jur de 40000-45000 de alegători, sub 5%, cât ar avea nevoie un partid ca să acceadă în Parlament.

Ce alternativă pot oferi dnii Ţîcu, Chirtoacă şi Munteanu cu partidele lor unioniste faţă de PAS şi Maia Sandu? Nu au fost în stare nici să îşi unească membrii partidelor lor într-o singură formaţiune politică. Unionismul în R. Moldova trebuie reinventat. În primul rând ei, liderii partidelor unioniste – Ţîcu, Chirtoacă şi Munteanu – trebuie să se unească, să renunţe la orgoliile personale şi să dovedească electoratului că oferă o alternativă la guvernare, cu un plan coerent, cu etape de realizare şi livrabile.

*

La patru luni de la câştigarea alegerilor prezidenţiale din R. Moldova de către Maia Sandu, România încă nu s-a poziţionat clar faţă de noul lider de la Chişinău. Articolele critice la adresa Maiei Sandu sunt dovada clară că la Bucureşti sunt divergenţe la nivelul factorilor de decizie privitoare la politica României faţă de Republica Moldova: unii ar dori un sprijin ferm pentru preşedintele Maia Sandu, în timp ce alţi decidenţi pun la îndoială sinceritatea ei faţă de România şi încă mai pescuiesc în apele secate din jurul unor personalităţi politice cu un discurs tradiţional pro-românesc, dar fără un electorat suficient, care să îi propulseze în viitorul Parlament de la Chişinău.

https://m.adevarul.ro

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus