Timpul.md

Opinii & Editoriale 21 Iulie 2014 | 06:19

Nicolae Simatoc, steaua basarabeană a fotbalului european

Atunci când fotbalul își revenea prin mondialul brazilian din 1950 după „zilele negre” cauzate de atrocitățile războiului, iar fotbalul românesc și cel basarabean se cufunda în întunericul și izolarea impuse de regimul comunist, a existat în Europa un sportiv care a continuat să ducă sus drapelul fotbalului românesc, reamintind tuturor și peste tot de faptul că flacăra performanței sportive românești, plină de talent și performanță încă nu s-a stins. Numele său este Nicolae SIMATOC, până recent acesta fiind un anonim pentru lumea fotbalului atât din România, cât şi din R. Moldova. Atunci când împreuna cu Boris Boguș am început a scrie cartea despre Simatoc, ne-am întrebat cum a fost posibil ca personalitatea acestui fotbalist absolut remarcabil să fie dosită atâta timp în ambele țări, în timp ce numele său este încrustat în muzeul de glorie al FC Barcelona, unul din cele mai mari cluburi de fotbal ale lumii?





Credem că „aportul” decisiv la „uitarea” sa deliberată şi la dificultatea recuperării memoriei sale au fost regimurile autoritare şi totalitare pe care le-a avut de înfruntat pe parcursul vieţii sale, care au fost mai „fioroase” decât oricare din necruţătorii fundaşi pe care i-a întâlnit pe terenul de fotbal. Iniţial, acesta a fost regimul totalitar sovietic care a anexat Basarabia în 1940, apoi în 1944, şi care făcea numele său tabu pentru o perioadă de peste 50 de ani în Basarabia. Ulterior, împotriva sa a fost montat regimul comunist din România, care i-a retras cetăţenia, apoi l-a dat „uitării” prin interzicerea oricărei referinţe la viaţa şi performanţele sale. La fel de malefic a fost regimul-marionetă al sovieticilor din Ungaria, care a supus represiunilor întreaga familie a soţiei considerată o familie de „duşmani de clasă”. În ultimă instanţă, Simatoc a trebuit să demonstreze abilitate şi precauţie pentru a evita rigorile regimului autoritar al dictatorului Franco, atunci când va juca şi locui în Spania, alegând să evadeze şi de aici în Australia, în anul 1963.

Această tăcere era deliberată şi din considerentul că avuse o carieră fotbalistică halucinantă la Inter Milano şi FC Barcelona, fapt care contrasta flagrant cu pata de întuneric şi izolarea internaţională care se lăsase asupra fotbalului românesc după venirea comunismului. Toate dicţionarele, enciclopediile sau cărţile publicate în acea perioadă în România nu pomenesc în niciun fel numele său, de parcă Simatoc nu a existat în fotbalul românesc. Cât despre R. Moldova, locul unde s-a născut Simatoc şi unde a trăit până la vârsta de paisprezece ani, aici lucrurile erau şi mai complicate, deoarece anexarea Basarabiei şi transformarea ei în RSS Moldovenească au făcut ca regimul sovietic să şteargă complet din memorie perioada interbelică, anihilând orice formă de românism și pretinzând că primele veleități de performanță sportivă au venit aici după 1940/1944.

Născut la 1 mai 1920 în Grimăncăuţi (Briceni), într-un sat mic din Basarabia, la periferia României şi Europei, într-o familie săracă şi lipsit de condiţii elementare de performanţă în copilărie, Simatoc a ajuns mai întâi la Ripensia Timişoara, cel mai mare club românesc al timpului, după care la Inter Milano şi FC Barcelona, devenind unul dintre cei mai buni fotbalişti europeni ai perioadei sale şi, cu certitudine, cel mai mare fotbalist român al anilor 1940 şi 1950.

Istoria sa fotbalistică pornește absolut legendar, în îndepărtatul an 1934, copil fiind juca fotbal pe terenul de lângă „pârâu”, când s-a oprit o maşină, iar din ea a coborât un domn care s-a apropiat de copiii ce băteau o „bășică de porc” numită minge şi i-a privit îndelung. Apoi l-a chemat pe tânărul Simatoc, care se evidenţia dintre toţi prin statura impunătoare pentru vârsta sa, dar şi prin calităţile fizice şi tehnice, l-a întrebat cine este, ce vârstă are şi cine îi sunt părinţii. La scurt timp şi-au făcut bagajele şi au plecat în trei, antrenorul, tânărul Colea Simatoc şi mama sa, luând drumul Timișoarei, care era să-l lanseze în fotbalul mare.

Ce a urmat este o poveste demnă de un roman sau film. Simatoc a trăit şi a activat ca fotbalist în patru ţări (România, Ungaria, Italia și Spania), în opt oraşe şi în patru campionate diverse, în fiecare din ele evoluând pentru două echipe diferite şi în fiecare din cele patru ţări obţinând trofee şi medalii importante. Din cei 59 de ani de viaţă, Simatoc s-a aflat 24 în România (din care 14 în Basarabia), 3 ani în Ungaria, 3 ani în Italia, 13 ani în Spania şi ultimii 16 ani în Australia, în fiecare din aceste ţări dobândind amintiri, experienţe şi amprente de diferită intensitate emoţională, profesională sau socială lăsate asupra personalităţii sale. În România a evoluat pentru „Ripensia” Timişoara şi „Carmen” Bucureşti, în campionatul ungar a jucat pentru Atletic Club Oradea şi pentru „Vasas” Budapesta, ajuns în Italia, va evolua pentru Inter Milano şi „Brescia”, iar în Spania, Simatoc a cunoscut apogeul gloriei sale fotbalistice, jucând la cel mai mare club spaniol al momentului – FC Barcelona – şi va încheia cariera sportivă la un alt club renumit – Real Oviedo.

În 19 ani de carieră fotbalistică – 4 ani de juniorat şi 15 ani de profesionism, desfăşuraţi între 1934 şi 1953, Simatoc a jucat peste 200 de meciuri oficiale, în care a înscris 20 de goluri, reuşind să câştige per total două titluri de campion naţional (Ungaria şi Spania), patru titluri de vicecampion (România – două, Ungaria şi Italia), o medalie de bronz în Campionatul României, de două ori Cupa Spaniei şi alte două trofee în Spania – Cupa „Eva Duarte de Peron” şi „Martini-Rossi”, precum şi cel mai important trofeu internaţional, Cupa Latină, precursoarea Cupei Campionilor Europeni, actuala Ligă a Campionilor. La toate acestea adăugăm şi faptul că Simatoc a fost titular al echipei naţionale a României în opt meciuri internaţionale, jucate în perioada 1940-1946, fiind basarabeanul cu cele mai multe prezenţe în selecţionata „tricoloră”.

Născut basarabean-român, Simatoc a fost prin definiţie un om al globalizării, a cărui identitate reală a fost cea de fotbalist, care pe parcursul vieţii sale a trăit în oraşe şi a jucat în cluburi de fotbal cu tradiţii de multiculturalism şi diversitate etno-socială şi confesională. Era un vorbitor fluent al limbilor română prin naştere, rusă prin copilărie, ungară prin căsătorie, germană prin socializare cu cei de la „Ripensia”, italiană prin experienţa de apatrid din Peninsulă, spaniolă prin dobândirea celei de-a doua, dar poate a treia patrie, catalană prin activitatea şi existenţa pe care a avut-o la Barcelona, într-un final dobândind engleza în Australia, care a fost ultima sa limbă de comunicare şi cea în care va pleca în nemurire. Dar în același timp, viaţa şi cariera sportivă a acestui fotbalist sunt o dovadă în plus că istoriile celor două state româneşti – România şi R. Moldova – nu pot fi separate, pentru că Simatoc oriunde în lume se declara român, deoarece pentru el Basarabia, alături de alte teritorii româneşti, făcea parte din România întregită, iar prin aceasta era integrată armonios în civilizaţia europeană.

Istoria lui Nicolae Simatoc demonstrează o dată în plus, dacă mai era cazul, că în viaţă şi în sport lucruri imposibile nu există: a fost primul român care a jucat la „Inter” şi „Brescia”, primul care a jucat la FC Barcelona şi Real Oviedo, primul titular român într-un „El Clasico” spaniol FC Barcelona – Real Madrid, el jucând încă de două ori în marele derby al fotbalului spaniol şi european, primul şi unicul fotbalist român care a câştigat Campionatul, Cupa şi Supercupa Spaniei cu FC Barcelona, dar şi Cupa Latină, cel mai important trofeu european al timpului. Aşa va rămâne pentru eternitate, generând prin personalitatea şi succesele sale fotbalistice una din cele mai mari legende ale fotbalului românesc şi basarabean, un reper unic de referinţă în clădirea tradiţiei fotbalistice din R. Moldova. Cu personalitatea lui Simatoc, precum şi a fraţilor Vâlcov, alte glorii ale fotbalului basarabean interbelic, putem spune că fotbalul moldovenesc nu mai este steril şi lipsit de antecedente de performanţă, care, de multe ori, era redus la anumite veleităţi fotbalistice existente în perioada sovietică.

Palmaresul său sportiv impresionant, edificat cu dificultate şi sacrificiu în timpuri vitregi, în condiţii de război, de ocupaţie sovietică şi de comunism, de evadare spectaculoasă în lumea liberă, unde ajunge să se consacre la cel mai înalt nivel fotbalistic european, îl înalţă pe Nicolae Simatoc în panteonul personalităţilor remarcabile pe care le-a dat Basarabia lumii, alături de lingvistul Eugen Coşeriu, sopranele Maria Cibotari, Lidia Lipcovschi şi Maria Bieşu, compozitorii Mihai Dolgan şi Eugen Doga, scriitorii Ion Druţă şi Paul Goma, poeţii Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi şi Adrian Păunescu, regizorii Emil Loteanu şi Ion Ungureanu, actorul Mihai Volontir, scenariştii I.A.L Diamond (născut Iţec Domnici) şi Lewis Milestone (născut Lev Milştein), laureaţi ai premiului Oscar, multiplii campioni olimpici şi mondiali Lia Manoliu şi Nicolae Juravschi, ziaristul Ioan Chirilă, interpretul Nicolae Sulac, lăutarul Nicolae Botgros şi alţii.

Moştenirea lui Simatoc este una care inspiră încredere şi optimism nu numai tinerilor din R. Moldova, ci din întreaga lume, pasionaţi cu adevărat de acest joc mirific pe nume – FOTBAL.

Palmares sportiv:
1. 1938/1939 – „Ripensia” Timişoara, Locul II, Campionatul României
2. 1940/1941 – „Ripensia” Timişoara, Locul III, Campionatul României3. 1942/1943 – „Clubul Atletic Oradea”, Locul II, Campionatul Ungariei
4. 1943/1944 – „Clubul Atletic Oradea”, Locul I, Campion al Ungariei
5. 1946/1947 – „Carmen” Bucureşti, Locul II, Campionatul României
6. 1948/1949 – „Internazzionale” Milano, Locul II, Campionatul Italiei
7. 1950/1951 – „FC Barcelona” – Câştigător al Cupei Spaniei
8. 1951/1952 – „FC Barcelona”, Locul I, Campion al Spaniei
9. 1951/1952 – „FC Barcelona”, Câştigător al Cupei Spaniei
10. 1951/1952 – „FC Barcelona”, Deţinător al Trofeului „Eva Duarte” (Supercupa Spaniei)
11. 1951/1952 – „FC Barcelona”, Deţinător al Trofeului „Martini-Rossi”
12. 1951/1952 – „FC Barcelona”, Câştigător al Cupei Latine (precursoarea Cupei Campionilor Europeni şi Ligii Campionilor)
13. 1940/1946 – 8 meciuri pentru echipa naţională a României

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus