Ca şi cele de vară, Jocurile Olimpice de iarnă sunt un eveniment sportiv care se desfăşoară o dată la patru ani. În cadrul primei ediţii, la Chamonix, au participat zece ţări. Probele disputate au fost: biatlonul, bobul, combinata nordică, curlingul, hocheiul pe gheaţă, patinajul artistic, patinajul viteză, săriturile cu schiurile, schiul fond. Ţara care a câştigat cele mai multe medalii (17) a fost Norvegia: patru de aur, şapte de argint şi şase de bronz.
Până în 1992, aceste competiţii s-au desfăşurat în aceiaşi ani ca şi Jocurile Olimpice de vară. Din anul 1994, ele au loc cu un decalaj de doi ani faţă de Jocurile de vară. Din cauza Primului Război Mondial, dar şi a celui de-al Doilea, în anii 1916, 1940 şi 1944 nu s-au organizat Jocurile Olimpice.
Moto-ul olimpic este format din trei cuvinte latine: „Citius, Altius, Fortius”, ceea ce înseamnă „Mai repede, mai sus, mai puternic”. Moto-ul a fost propus de Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne, la crearea Comitetului Internaţional Olimpic, în anul 1894, şi a fost introdus în uz în 1924, în timpul Jocurilor de la Paris. Acesta este întregit de crezul olimpic: „Cel mai important lucru în viaţă nu este să triumfi, ci să lupţi; lucrul esenţial nu este să fi câştigat, ci să fi luptat bine”. Crezul a apărut în 1908 la Jocurile Olimpice de la Londra.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
