Actualitate

R. Moldova: punct – si de la capat

„Oricat de ridicol si donchisotesc ar putea suna in aceste vremuri… este responsabilitatea mea sa subliniez, fara incetare, originea morala a oricarei politici autentice”. (Vaclav Havel)

Evolutiile de la Chisinau obliga la reconsiderari majore. Fie ca place, fie ca nu, fie ca nu putini isi vor sacrifica la vara concediile sau vor trebui sa admita ca proiectele lor, private sau institutionale, au esuat – suntem constransi sa recunoastem ca totul trebuie regandit in acest spatiu. Indiferent pe ce dimensiuni vom cerceta fenomenul, la Chisinau, „viata a batut filmul”. Regizorii, scenariul si actorii principali de pana la 5 aprilie trebuie reevaluati. Sau scosi pe tusa.

Dimensiunea morala
Consecventa Opozitiei a fost raspunsul eficace al celor trei partide la iesirea in strada, sincera si genuina, a acelor tineri – fara stele sau epoleti – exasperati, dupa 5 aprilie, de eventualitatea unui nou ciclu electoral rosu. Reactia lor a fost salutara si a pus o presiune enorma pe o generatie politica ce parea, la un moment dat, fara busola. Presiunea publica i-a aratat nordul si cele trei partide s-au orientat pana acum impecabil, punctand una dintre cele mai mari victorii morale de la 1990 incoace. Efectele sunt insa multiple si trebuie fructificate.

Dimensiunea psihologica
La nivelul acela fin al atitudinii si reactiilor indivizilor, adica la cel psihologic, PCRM a primit o lovitura de ciocan. Psihologic vorbind, unul dintre stalpii de sustinere ai regimului comunist a fost sentimentul puterii pe care il degaja liderul sau. Fenomenul nu este unic, fiind specific mai cu seama statelor iesite din spatiul sovietic, unde „big is beautiful” si sentimentul puterii, al fortei, era ingredientul principal al oricarei politici, dar si al oricarei perceptii publice. De aici si mentalitatea, tipic totalitara, ca cetateanul, insul obisnuit, sunt elemente secundare in oricare proiect politic: ceea ce conteaza este „statul” sau „imperiul”. Adica URSS! Aceste lucruri le-am contemplat – la scara redusa si, de multe ori, ridicola – in stanga Prutului, in cei opt ani de regim comunist, unde liderul politic a incarnat cel mai pregnant si convingator aceasta expresie publica. Perceptia presedintelui Voronin ca „un tip tare” (copia miniaturala a unor Putin sau Medvedev, nu degeaba cei mai populari politicieni din RM) a fost cultivata sistematic, mai ales ca generalul de militie sovietic – varful verticalei puterii pe care a construit-o consecvent – se plia perfect pe un asemenea scenariu. Tot ce putea stirbi din aceasta imagine era drastic sanctionat, inclusiv criticile (politicoase si pline de reverente) ale unor functionari europeni, urgent extirpate de mercenarii de presa din buletinele (dez)informative ale trusturilor afiliate partidului de guvernamant.

Esecul alegerii presedintelui a demistificat acest tablou. Cu toate institutiile statului la indemna, cu toate telefoanele primite de la presedintele rus – si difuzate ostentativ de televiziunile inregimentate -, verticala Puterii nu a reusit sa obtina nici macar un amarat de vot. Din 41 de „sanse”! Nici media nu mai ajuta aici pentru ca, indiferent cum asezi cuvintele in fraza sau cum pui accentele in buletinele de stiri, intrebarea din mintea telespectatorului nu poate fi evitata: si totusi, de ce nu au reusit comunistii sa ia votul ala nenorocit?….

„Regele e gol!”. Mitul puterii absolute sau al atotputerniciei sistemului a cazut. Din aceasta perspectiva, atitudinea calma, superioara, persiflanta si ironica a liderilor Opozitiei are valoare strategica.

Dimensiunea politica
Efectele politice sunt inevitabile si se vor vedea in vara. La 25 februarie 2001, alegerile anticipate i-au adus pe comunisti la putere dupa dizolvarea parlamentului in urma imposibilitatii alegerii presedintelui statului. Dupa opt ani de zile, tot alegerile anticipate ii pot readuce in opozitie. Motivele sunt multe, dincolo de declinul evident al PCRM, criza economica sau experienta acumulata a Opozitiei. In primul rand, tot in vara s-au castigat alegerile locale (iunie 2007), iar acest anotimp – o vara de criza, totusi – este unul de concedii inclusiv pentru acel tronson al populatiei rusofone (mai instarita, in medie, decat autohtonii) care ar fi putut deveni, potential, electorat comunist cel putin pentru a contracara „romanizarea” spatiului politic. In al doilea rand, studentii vor fi pe la casele lor si asta nu e neaparat un dezavantaj electoral, din moment ce multi dintre ei, aflati la studii la Chisinau, nu participau la alegeri tocmai pentru ca nu erau in localitatea de resedinta. In al treilea rand, se intorc si studentii din Romania, mult mai implicati si radicalizati decat media populatiei din republica si care pot deveni – printre familiile, prietenii sau rudele de acasa – cei mai eficienti agenti electorali anti-comunisti. Cu acestia din urma nu se poate lupta, in realitate, chiar daca, probabil, autoritatile vor reactiona impotriva lor, intampinandu-i „cum se cuvine” la frontiera…

Dimensiunea geopolitica
Marii actori cu adevarat jucatori aici vor trebui sa isi reevalueze pozitiile. America a facut primul pas, transmitand un mesaj deloc favorabil Chisinaului si avertizandu-l ca nu poate actiona oricum, facand abstractie de principiile politice promovate de Washington in regiune. Rusia reactioneaza cu un cinism paralizant: foloseste RM pentru a se ratoi la UE (concret, la Romania) dar, pe de alta parte, arata iarasi „pisica” transnistreana, unde Igor Smirnov incearca marea cu… inchisoarea de la Tighina – aflata inca sub autoritatea Chisinaului -, iar Sevciuk cu… modificari legislative. Totul pe fundalul unei crize economice (combinatul de la Rabnita nu se simte deloc bine) care starneste inspiratii nebanuite: trecerea la rubla ruseasca sau asumarea „oficiala” a insemnelor de stat ale Federatiei Ruse. Si asta in contextul unui nou „memorandum Kozak” in versiune lingvistica: ambasadorul Federatiei Ruse – care nu exprima niciodata altceva decat pozitia statului pe care il reprezinta – arunca ideea oficializarii limbii ruse, ducand cinismul Moscovei „pe cele mai inalte culmi”.

E nevoie urgenta de reevaluari si la nivelul UE. „Stabilitatea” invocata s-a dovedit un balon de sapun, in conditiile in care nimeni nu stie ce ar fi insemnat ea in RM. De aici presiunea serioasa pe institutiile europene. Ce va face Bruxellesul acum, cand proiectele sustinute de reprezentantii sai in teritoriu s-au dovedit ineficace: oamenii au murit la Chisinau, PCRM e un partid imposibil de civilizat (ca si liderul sau), jinduitul dialog Opozitie-Putere nu a existat, iar reprezentantul UE in RM a fost declarat personae non-grata in Transnistria?

Dimensiunea Bucuresti-Chisinau
Direct sau prin recul, ecourile responsabilitatii ajung si in Romania. Aflat si el in campanie electorala, marcat de criza economica si dotat cu cele mai putine institutii de actiune pe spatiul rasaritean din ’90 pana incoace, Bucurestiul are de trecut un test major in vara, in conditiile in care va fi concediu si la Bruxelles si comunicarea Opozitie-institutii europene va fi distorsionata. Romania este vecinul european al unui stat care ii vorbeste limba si face parte nemijlocita din politicile europene in care Bucurestiul are un cuvant greu de spus (inclusiv drept de veto). Acest rol trebuie luat obligatoriu in serios. Una peste alta, devine limpede pentru toti ca mai mult de doua forte interne se confrunta acum in RM. Frumosii „tineri furiosi” de la Chisinau nu intuiau atunci cand s-au revarsat pe strazi, nemultumiti de rezultatul alegerilor, ca pot aduce regiunea la temperatura de fierbere…

d.dungaciu@gmail.com

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *