Timpul.md

Editorial 16 Martie 2021 | 07:10

Sărac şi curat? Dar de ce nu se poate şi bogat, şi curat?

Câteodată, noi simţim nevoia evadării din realitate şi imersiunii într-o lume de vis unde mai există şi puţină moralitate. Exagerez, desigur, când zic „noi”.   

Fiindcă „noi” îi include şi pe politicieni, iar aceştia, oricât ai suci-o şi ai învârti-o, numai această nevoie nu o simt.
L-aţi văzut cumva pe unul din ei suferind de insuficienţă de moralitate în politică?
Unde l-aţi văzut?
Cum îi zice?
Vreau să-l văd şi eu.
Zilele acestea am făcut o descoperire uluitoare. Câţiva invitaţi ai unei televiziuni discutau despre „de ce fel de preşedinte are nevoie R. Moldova”. Unul dintre invitaţi a declarat că R. Moldova are nevoie de un preşedinte… moral. Fiţi atenţi: s-a spus „un preşedinte moral” în opoziţie cu „un preşedinte apartinic”.

De când a apărut problema alegerii preşedintelui, faţă de acesta s-au înaintat nişte rigori. Iniţial s-a spus că el trebuie să fie apolitic, pe urmă s-a trecut la…apartinic. Părerea mea e că ambele „modele” sunt o adevărată tâmpenie inventată tot de politicieni! Un preşedinte de ţară e obligat să fie şi… „politic”, şi… „partinic”. Nu poate fi preşedinte adevărat un om care e în afara politicii şi în afara partidelor politice. Dar să nu insistăm în această chestiune, problema aici e alta.

Când s-a spus că R. Moldova are nevoie de un preşedinte moral, din start s-a prezumat că un preşedinte apolitic sau apartinic nu poate fi moral…

Ce înseamnă un preşedinte moral? Comentatorul tv la care m-am referit mai sus, simţind parcă necesitatea unei explicaţii, l-a dat drept exemplu de om care poate deveni preşedinte moral pe Alexandru Moşanu. Iată cum a argumentat el alegerea: deşi a fost şef de parlament, A. Moşanu locuieşte la Telecentru într-un apartament de două odăi… Acesta-i, deci, idealul nostru de preşedinte moral…Pe cât e de convingător modelul, pe atât sunt de simpliste şi primitive reprezentările noastre despre morală, moralitate, cinste, bogăţie, muncă, modestie, confort, hărnicie, bunăstare ş.a.m.d.

Aş zice chiar că nu sunt simpliste şi primitive, ci… bolşevice.

Croite după Codul moral al constructorului comunismului. Oamenii din generaţia mea ştiu ce înseamnă adevărat. Mi se pare nu numai… primitiv să admiţi că un om care are un apartament cu mai multe camere sau casă la sol – şi încă cu piscină, teren de tenis etc.! – nu poate fi preşedinte, fiindcă, având toate acestea, el „prin definiţie” e amoral!?

Trăim într-o societate bolnavă de sus până jos, dacă împărtăşim convingerea că la noi, în R. Moldova, un nivel omenesc de viaţă poate să-l atingă numai un hoţ, că numai un hoţ poate avea o casă normală şi un elementar confort, că în societatea noastră trebuie să alegi: ori trăieşti ca un pustnic şi eşti declarat moral, ori dacă încerci să treci mai sus de „pragul de jos al sărăciei” eşti declarat hoţ şi amoral.
Sau apolitic ori apartinic, dacă doreşti să devii preşedinte.

Câţi politicieni din R. Moldova ar face faţă acestui criteriu – să fie morali – dacă luăm drept model în acest sens „omul care trăieşte într-un apartament de două odăi”?

E normal oare ca după două decenii de capitalism, de economie liberă, când cetăţeanul are dreptul la iniţiativă economică, e normal, întreb, ca drept model de om moral să fie luat omul sărac? Oare cât timp la moldoveni drept dovadă de moralitate vor servi pantalonii rupţi în fund?
Nu vi se pare că anume sărăcia naşte imoralitate?
De ce un om harnic, cinstit şi (măcar un pic) bogat e declarat, prin definiţie, amoral?
Şi nu e bun de preşedinte?
Asta e întrebarea.
Am pus această întrebare nu pentru că aş fi „ochit” pe cineva bun de preşedinte, dar care e un pic bogat şi are casă cu mai multe camere.
Pur şi simplu m-am săturat de bolşevism…
În rest, nu am nimic cu nimeni. Va fi ales preşedintele anul acesta, nu va fi ales, mie mi-e totuna, fiindcă viaţa-i frumoasă, indiferent dacă e ales preşedintele sau nu, indiferent dacă trăim în bogăţie sau în sărăcie, viaţa e frumoasă prin ea însăşi, ea merge înainte şi merită să fie trăită curat şi din plin.
Nu-i obligatoriu într-un apartament de două odăi – se poate s-o trăieşti şi într-o casă mare şi frumoasă, cu mai multe camere.
Dar dumneavoastră cum credeţi?

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus