Timpul.md

Sănătate 9 Aprilie 2021 | 07:06

Soia sau carne

O dovadă că noi nu înțelegem rostul postului e modul în care ne raportăm la alimentele de post. Nu de puține ori am auzit discuții în jurul produselor de soia, a mâncărurilor gătite, a dulciurilor de diferite feluri.

Probabil sunt nedreaptă acum și fac o judecată strâmbă, dar de multe ori oamenii care consideră că salamul de soia e un substitut perfect al cărnii și că n-ar trebui consumat în post sunt tocmai cei care nu postesc. Iar dacă postesc, fac mai mult un exercițiu de mândrie sau o dietă.

Postul înseamnă - din punct de vedere alimentar - hrănirea celorlalți și înfometare, înfrânare și educarea voinței. Nu mănânc proteine animale pentru că îngreunează atenția și sunt distrasă de la rugăciune, nu mănânc două felii de pâine, fiindcă una o dau săracului, nu mă satur la masă pentru că îmbuibarea se poate face și cu carne, și cu varză.

Câtă vreme preocuparea noastră pentru anumite alimente devine

Obsesivă, putem deduce că încă nu am învățat să postim, încă nu știm rostul postului. Înfrânarea poate fi, desigur, de mai multe feluri, înfrânare de la carne, dar și înfrânare de la îmbuibare.

Nu contează salamul de soia. Nu e salamul sau pateul de soia mai păcătos decât ciupercile. Nici un aliment în sine nu e rău sau păcătos. Dar contează cum mâncăm. Dacă un om vine obosit de la lucru și își ia un produs de soia fiindcă nu are acasă mâncare, nu înseamnă că e mai puțin nevoitor decât pensionara care are timp și își face un pireu de cartofi cu tocăniță de ciuperci și salată de leurdă. Poate cel care și-a cumpărat salamul l-ar schimba bucuros cu tocănița caldă a pensionarei.



Însă chiar și așa, postind amândoi cu alimente vegetale, mâncând fără să se sature sau chiar optând doar pentru semințe și legume fierte, postul rămâne o dietă și un exercițiu, fără să devină virtute, dacă preocuparea rămâne doar în aria bucătăriei.

Rugăciune, milostenie, bună-cuviință, iertarea celor de lângă noi și nu în ultimul rând, ci în primul, mersul la biserică și citirea Scripturii, alături de înfrânarea de la mâncare — transformă truda noastră în post și virtute.

Să fim atenți la postul nostru, fără să ne amestecăm în frigiderul vecinului, fără să ne gândim că obiceiurile lui sunt neconforme cu postul, fără să ne batem capul cu o lingură de ulei sau un pateu vegetal. Fiecare să postească după cum poate, dar să fim prezenți în biserică și să judecăm doar farfuria noastră, nu și pe cea a aproapelui.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus