Valeriu Muravschi: Roata istoriei nu poate fi oprita si timpul le va pune pe toate la locul lor

Valeriu Muravschi s-a nascut la 31 iulie 1949 in satul Sirota, r-l Orhei. In 1971 a absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chisinau. Dupa facultate a lucrat in calitate de economist superior la Comitetul de Stat pentru Preturi al RSSM (1971-1976). Este transferat apoi in cadrul Ministerului Industriei Materialelor de Constructii, unde indeplineste functiile de sef al Sectiei de preturi (1976-1979), economist principal in Directia planificare economica (1979-1980), din nou sef al Sectiei de preturi (1980-1984), sef al Sectiei de finante (1984-1988) si director administrativ-economic, sef al Directiei economice (1988-1990). A ocupat functia de viceprim-ministru, ministru al Finantelor in cabinetul condus de Mircea Druc (1990-1991). De la 28 mai 1991 pana la 1 iulie 1992, Valeriu Muravschi este prim-ministru al R. Moldova.
In anul 1999, Valeriu Muravschi a fondat Partidul National ?aranesc Crestin si Democrat din R. Moldova. In 1998 a fost ales deputat in Parlament pe lista Blocului „Pentru o Moldova Democratica si Prospera”, aflandu-se, pana in 2001, in fruntea Comisiei pentru buget si finante a legislativului.
La 31 iulie 1999, „pentru activitate indelungata si rodnica in organele de stat, contributie substantiala la dezvoltarea social-economica a republicii si inalt profesionalism”, i-a fost conferit Ordinul „Gloria Muncii”.

CRONOS: Avem un prilej pentru aceasta intalnire – la 28 mai 1991 ati fost desemnat in calitate de prim-ministru al RM. Au trecut 18 ani de atunci. Cum arata societatea pe care trebuia sa o gestionati? Cum o vedeati?

V. MURAVSCHI: In societate, dar si in randul unei parti din clasa politica de atunci exista o mare dorinta de transformare, era un fel de asteptare, chiar as spune exagerat de mare, de a deveni liberi, independenti, de a reforma radical sistemul politic, social, economic, de a reveni la ceea ce ne era mai scump, de a porni pe calea valorilor occidentale.

 

Insasi societatea, insusi sistemul politic, social, economic de la acea etapa reprezentau un produs al vechiului sistem sovietic, incompatibil cu vectorul politicii interne si externe a noului stat – Republica Moldova – aparut dupa puciul din august 1991. Desigur, setea de transformari necesita elaborarea si adoptarea unui cadru juridic nou, care sa miste lucrurile inainte. Guvernul pe care am avut onoarea sa-l conduc avea anume misiunea de a continua si aprofunda reformele incepute in 1990 (in Guvernul Druc detineam functia de ministru al Finantelor). Guvernul Muravschi si-a propus ca scop major trecerea de la intentii la realizarea in viata a noii politici interne si externe.

CRONOS: Ati fost doar un singur an prim-ministru. Ce ati reusit sa realizati din sirul celor preconizate?

V. M.: In perioada 1991-1992, Guvernul a avut mai multe realizari prin crearea cadrului legislativ necesar startului reformelor si transformarilor, sistemului financiar bancar propriu si pregatirii conditiilor de punere in circulatie a monedei nationale ca element de baza al suveranitatii si independentei, sistemului de frontiera si vama. A fost elaborata conceptia de privatizare, ca baza a noului sistem economic, au fost adoptate pachete de acte normative si legislative vizand democratizarea societatii si crearea statului de drept, recunoasterea independentei R. Moldova si aderarea ei la organismele internationale, crearea si implementarea noului sistem de acte de identitate a cetatenilor.

CRONOS: Este adevarat ca anume conducerea de la Kremlin insistase atunci ca Andrei Sangheli sa fie ales in functia de prim-ministru, invocandu-se imperativul instalarii unui guvern de coalitie, care sa rezolve mai rapid conflictul transnistrean?

V. M.: Intr-un raport al Bancii Mondiale din 1993, la capitolul reforme, R. Moldova era plasata printre primele dintre tarile fostului lagar socialist si din ex-URSS. Desigur, realizarea acestor transformari a generat costuri sociale enorme pentru suportarea carora populatia nu era pregatita. Incepusera sa apara primele simptome ale nemultumirilor. In afara de aceasta, daca in anii 1990-1991 fortele nationale si reformatoare constituiau 60-70% din Parlamentul de atunci, peste cateva luni, o parte dintre deputati, dupa o perioada de deruta, au renuntat la principii, au aderat la aripa conservatoare si au inceput sa speculeze greselile si costurile reformelor, incetand sa mai acorde sprijin initiativelor Guvernului. Divergente de principiu intre Guvern si Parlament au aparut, mai ales, in problema Conceptiei privatizarii. Guvernul nu accepta categoric privatizarea contra asa-numitelor „bonuri patrimoniale”. Modul de reglementare a conflictului transnistrean era si el unul diferit – Guvernul considera ca solutie largirea competentelor si acordarea statutului de autonomie.
Nu poate fi negat faptul ca si conducerea de atunci a Rusiei, ca succesoare de drept a fostei URSS, a revenit la interesele ei geopolitice, dorind schimbarea vectorului politicii interne si externe a R. Moldova. Sub pretextul sustinerii „reglementarii pasnice” a diferendului transnistrean, a fost impusa conditia schimbarii Guvernului Muravschi si instalarea unui guvern „de conciliere nationala”.
Toti acesti factori, precum si lipsa sprijinului politic in Parlament, au impus guvernul sa-si prezinte la 1 iulie 1992 demisia.

CRONOS: Simteati presiunea Moscovei? Vi se faceau sugestii directe sau indirecte ca sa schimbati orientarea politica a Moldovei?

V. M.: Asupra mea, ca prim-ministru, nu se faceau presiuni directe. Posibil ca asupra unor forte politice din Parlament sau extraparlamentare existau asemenea presiuni. Insasi sustinerea separatismului, prezenta armatei a 14-a vorbeau despre multe. Ce alte sugestii mai puteau fi?

CRONOS: Anume acest zigzag al vectorilor de dezvoltare a RM ne-a plasat acolo unde suntem azi?

V. M.: Posibil. Guvernul care a venit dupa 1 iulie 1992 a incercat sa schimbe vectorul politicii noastre, sa franeze sau sa incetineasca reformele si transformarile. Cu toate ca nu mai putea schimba mersul istoriei.

CRONOS: Si cand te gandesti ca eram alaturi de baltici… Unde au ajuns ei si unde am ajuns noi?

V. M.: Dupa cum am afirmat mai sus, in anii 1990-1992, dupa ritmul transformarilor eram plasati printre primii, dar este cam dificil sa ne comparam cu balticii. Ei au fost mai uniti, mai organizati, posibil din cauza ca sunt nordici, iar noi suntem mai emotivi si sentimentali. Ei au pastrat in memoria lor colectiva genele nationale inscrise in codul de demnitate si de provenienta. Acolo au fost din start mai pronuntate interesele geopolitice ale Occidentului si sprijinul multilateral respectiv. La noi abia pe la inceputul anului 1992 au aparut primii consultanti de la FMI, BM si UE. Trebuie sa recunosc ca la inceput noi am fost sustinuti, in masura posibilitatilor, de Guvernul Romaniei.

CRONOS: Dupa guvernarea agrariana, ce s-a ales din reformele preconizate?

V. M.: Nu putem spune categoric ca nu s-a ales nimic. Daca avem astazi ceva pozitiv in tara asta, incepand cu democratizarea si schimbarea mentalitatii societatii, inclusiv a unei parti a clasei politice, elemente ale economiei de piata si altele – toate acestea se datoreaza temeliei puse la inceputul anilor 1990. Un pic ma jeneaza afirmatiile unora care declara azi ca sunt unicii patrioti ai statalitatii R. Moldova. Unde erau ei pe atunci si cu ce se ocupau?

CRONOS: Ati revenit in politica in 1998, cand ati fost ales deputat si ati condus comisia parlamentara pentru buget si finante. De ce a degenerat politic si acest parlament, care, la fel ca si cel din 1990, parca avea la inceput o majoritate democratica? De ce oamenii au niste amintiri cam sumbre despre acea alianta pentru democratie si reforme?

V. M.: Obiectiv vorbind, parlamentul si guvernul din 1998, reprezentate de „Alianta pentru Democratie si Reforme” (ADR), in pofida restantelor si mostenirii lasate de Partidul Democrat Agrar (PDAM), care a guvernat in perioada 1992-1998 si a crizei financiare regionale, care s-a declansat in 1998, au reusit sa revina in mare masura la politica de la inceputul anilor 1990, sa revitalizeze procesul reformelor din economie si societate.
In acelasi timp, ADR, constituita din patru formatiuni politice, era o alianta foarte pestrita, cu diferite doctrine, viziuni si interese, care din start au inceput a crea disensiuni si fisuri, reducand eficienta guvernarii. In general, consider ca in parlamentele de la 1990 incoace, doar 30-40 la suta de deputati erau capabili sa realizeze politica asteptata de societate. O greseala a ADR a fost si „scaparea din vedere” a unui element important al oricarei politici – protectia sociala a populatiei.
Plus, la disensiunile interne din ADR, mai aparuse si ideea largirii prerogativelor presedintelui Republicii Moldova, care a dus la declansarea crizei politice si, respectiv, dizolvarea Parlamentului si anuntarea alegerilor parlamentare anticipate in primavara anului 2001.
La toate aceste procese si evenimente „si-a adus aportul” Partidul Comunistilor, care avea pe atunci 40 de mandate in Parlament. Negand si blocand orice initiativa constructiva, comunistii au urmarit destabilizarea si distrugerea ADR. De asemenea, si-a jucat rolul si o formatiune politica din ADR, care s-a evidentiat mai ales dupa alegerile din 2005…

CRONOS: In 1997 a fost inregistrata prima crestere economica de 1,6%, iar in 2000 a fost inregistrata cresterea PIB-ului cu 2%. Cum de au venit comunistii la putere, daca lucrurile mergeau deja spre bine?

V. M.: Este demonstrat de mult ca primele rezultate ale reformelor apar dupa 5-7 sau chiar 10 ani si cresterea economica invocata este un argument in acest sens. Dar situatia ramanea in continuare extrem de complicata, nivelul de viata era foarte scazut si aceasta explica faptul schimbarii puterii.

CRONOS: Dar poate de aceea au venit comunistii la putere – pentru ca moldovenilor le place sa fie condusi de o mana de fier si sa fie dusi, vorba ceea, de cap. Unde a fost vocea intelectualului moldovean?

V. M.: Nu pot sa-mi asum dreptul sa apreciez in asa mod electoratul nostru. Dar, daca ne amintim de exterminarea din 1940 si emigrarea intelectualitatii si a partii active a taranimii la inceputul anilor 1990, cu cine ar fi fost posibila realizarea accelerata si consecventa a reformelor? In fruntea miscarii nationale si a schimbarilor, la inceputul anilor 1990, au fost scriitorii. Dar unde au fost celelalte categorii ale intelectualitatii?

CRONOS: …dar vroiam sa aflam de ce au venit comunistii la putere?

V. M: Am incercat sa raspund mai sus la aceasta intrebare. As adauga si tergiversarea si costurile enorm de mari ale reformelor. In saracia care exista, propaganda falsa a Partidului Comunistilor despre paine si salam ieftine a dat rezultate.

CRONOS: Nu credeti ca acest ADR a compromis in general ideea de democratie
sau de conducere democratica, sau notiunea de democrat, perceputa de societatea noastra? Dupa ce au discreditat-o agrarienii, mai apoi au luat-o la discreditat comunistii. La un moment dat, a numi pe cineva democrat devenise ca o injuratura.

V. M.: In principiu, sunt de acord cu dvs. Dar cred ca nici in trecut, nici in prezent o buna parte din populatia noastra, inclusiv din clasa politica, nu prea intelege corect asa notiuni fundamentale cum sunt: democratie, stat de drept, economie libera. Unele tari din Occident au parcurs acest drum zeci, sute de ani, dar la noi s-a asteptat sa se intample minuni in doar cativa ani. Este o iluzie.

CRONOS: La fel cum se incearca a compromite si notiunea de integrare europeana…

V. M.: In general, ar putea fi aduse aceleasi argumente. Dar, cu anii, lucrurile se clarifica deoarece, in cazul dat, apare perceperea utilitarista, practica, mercantila. Tot mai multa lume vede, aude, primeste bani din exterior…

CRONOS: Comunistii au venit la putere in 2001 si PIB-ul a crescut cu 5%.. De unde a aparut aceasta crestere?

V. M: Fenomenul cresterii economice este o consecinta a reformelor anterioare, promovate de democrati. Oamenii doresc sa traiasca mai bine, acumuleaza, investesc, produc, intr-un cuvant – fac afaceri. La sfarsitul anilor 90, a inceput investirea capitalului propriu, au venit investitii straine. Din pacate, sute de mii de oameni au plecat la munca peste hotare, iar volumul remitentelor a constituit in 2008 circa 2 miliarde de dolari. Nu putem nega ca economia, in ultimii 10 ani, nu a facut unele progrese, dar, pana la urma, ea a ramas destul de fragila si vulnerabila. Ne-o confirma criza financiara si economica prin care trece si R. Moldova. Sunt absolut sigur ca promovarea, in ultimii 8 ani, a unei alte politici in toate domeniile vietii noastre ne-ar fi permis sa avem o economie si o societate mai matura.

CRONOS: Cat de benefice au fost cele trei reforme numite „de liberalizare” si promovate de V. Voronin – amnistia capitalului, iertarea datoriilor, scutirea de impozit pe venitul reinvestit?

V. M.: Referitor la „reformele de liberalizare”, nu cred ca guvernarea a descoperit America. Cred ca ele nu si-au atins scopul scontat din cauza lipsei de credibilitate din partea oamenilor de afaceri fata de stat. Din cate cunosc, nu au fost inregistrate repatrierea masiva a capitalului, majorarea semnificativa a activelor sau incasari suplimentare la bugetul public.

CRONOS: Acum, societatea moldoveneasca se afla la o cotitura sau intr-o situatie similara celei din anul 1992, la venirea agrarienilor, si risca sa se impotmoleasca, ca si atunci, intr-o stagnare de lunga durata. Ce parere aveti despre cele ce se intampla in ultimele 2-3 luni in R. Moldova?

V. M: Sunt convins ca partea activa a societatii si, in primul rand, generatia tanara, spera la un viitor mai clar. Tinerii au fost in marea asteptare a schimbarii, care putea sa aiba loc la 5 aprilie 2009. Din acest punct de vedere, poate fi inteleasa dezamagirea si revolta. Desigur ca nici intr-un caz nu poate fi acceptat vandalizmul care sa produs pe 7 aprilie. Nu sunt sigur ca opozitia a fost „capabila” sa organizeze acest dezastru. Nu vreau sa fac o paralela, dar cu aproape 2000 de ani in urma, imparatul Romei Antice, Nero, a dat foc orasului vesnic, in cautarea pretextului de a se rafui cu crestinii. Ca alegator, in conditiile cand o parte din societate nu crede Partidului Comunistilor, iar alta – nu crede Opozitiei, am asteptat investigarea acestui caz de catre o comisie internationala in scopul stabilirii vinovatilor si neadmiterea in viitor a unor asemenea actiuni.

CRONOS: Vom avea alegeri parlamentare anticipate. Sunt sau nu sunt oportune?

V. M.: Ca economist, consider ca actuala criza politica si alegerile anticipate vor fi in detrimentul situatiei economico-financiare. Sunt sigur ca partidul de guvernamant, daca ar fi dorit, ar fi gasit solutii de conciliere nationala si evitarea crizei politice. Dar…
Imi insufla un optimism oarecare aparitia pe scena politica a unei generatii noi de politicieni, ceea ce ar fi fost bine sa se intample cu 10 ani in urma.

CRONOS: De ce businessul nostru nu se revolta niciodata? De ce tac oamenii de afaceri, pentru ca ei sufera cel mai mult din cauza unei astfel de situatii, mai ales in urma certurilor permanente cu vecinii?

V. M.: Aceasta intrebare mi-o pun si eu, dar nu gasesc raspuns. Posibil ca inca nu s-a maturizat. Posibil ca are probleme sau aparatul represiv al statului il „supravegheaza” prea vigilent.

CRONOS: Cu electoratul pe care il are azi R. Moldova, incotro ar putea sa indice vectorul politic?

V. M.: Cu o buna parte a electoratului nostru avem „probleme”: nostalgia, indiferenta fata de viitor, dezinformarea, frica. O parte activa e plecata peste hotare. Desigur ca tergiversarea reformelor a influentat mentalitatea electoratului. O parte din electoratul vorbitor de limba rusa nu a reusit sa se integreze in viata R. Moldova, in societatea moldoveneasca. Dar eu sunt optimist. Roata istoriei nu poate fi oprita si timpul le va pune pe toate la locul lor.

Despre Valeriu Muravschineformal…

Lecturi preferate, emisiuni preferate
Prefer in mod deosebit romanele istorice, politice, despre istoria neamului. Desigur, printre cartile de capatai se inscriu cele din literatura de specialitate. Emisiunile preferate sunt cele analitice privind problemele economico-financiare. Dar nu sunt indiferent fata de programele politice, cele despre globalizare si efectele ei, ecologia globala.

In timpul liber
Fac prietenie cu nepotii, recuperand partial ceea ce am ratat la varsta respectiva a copiilor mei. Citesc. In timpul pescuitului, meditez asupra sensului vietii.

Cariera in prezent
Consult in probleme economico-financiare un grup de companii.

Familia, relatiile cu cei apropiati
Sotia este preocupata, in temei, de nepoti. Copiii sunt mari si au businessul lor in domeniul pomiculturii. In familie incerc sa trec de la autoritarism la principiile democratice si pluripartitism.

Prietenii
Prietenii sunt, in principiu, cei din tinerete, de la facultate. Sunt oameni cumsecade, fideli.

Imi place la oameni
Bunatatea, cumsecadenia, credinta, principialitatea, verticalitatea, patriotismul.

Modele de viata
Franklin Roosevelt, presedintele Statelor Unite ale Americii.

Visul vietii
Vreau ca si copiii, si nepotii mei sa devina cetateni ai Uniunii Europene.