Actualitate

Ziua in care America s-a trezit cu Trump si s-a culcat cu Reagan

6-7 aprilie 2017: Trump incepe sa semene cu Ronald Reagan

Acesta se afla la perigeul orbitei sale politice, cu aproape toata presa „progresista” impotriva, cu Hollywood-ul diabolizandu-l (de la activista liberala Meryl Streep pana la fostul guvernator republican Arnold Schwarzenegger), cu cateva mii de posturi in administratie neocupate, cu Angela Merkel uzurpandu-i pozitia de lider global, cu procurorii anchetandu-i consilierii apropiati, cu presa internationala acuzandu-l de „blat” cu unchiul Vova si, bomboana pe coliva, cu analistii de serviciu prin platourile televiziunilor de stiri romanesti deplangand soarta Americii, condamnata la incorectitudine politica, la izolationism si la cedare in fata rusilor.

Ei bine, la ora 8.40 p.m. EDT, America s-a „Reagan”-izat brusc.

Cel banuit de tradare catre rusi a ordonat un tir violent de 59 de Tomahawk-uri asupra bazei militare siriene Shayrat, distrugand farmaceutic doar partea de baza unde nu se aflau trupe ruse.

Donald Trump a deliberat scurt la resedinta sa de la Mar-a-Lago cu consilierii de securitate si a hotarat sa loveasca regimul Assad.

De fapt, prin lansarea celor 59 de rachete, Donald Trump inaugureaza o noua era politica, cu America redevenind singura superputere globala. Acest atac marcheaza sfarsitul perioadei de ambiguitate a relatiei cu Moscova si revenirea la pozitia de forta din anii 1980: rusii sa nu se mai simta acceptati nicaieri daca nu ii respecta pe americani.

In plus, Iranul primeste un avertisment foarte clar, iar Israelul se simte din nou (in sfarsit!) principalul aliat.

A doua zi, vineri 7 aprilie 2017, presedintele Trump anunta ca a convenit cu presedintele Xi Jinping un plan de 100 de zile, extrem de ambitios, de reducere a deficitului comercial cu China, una din marile teme ale campaniei electorale americane de anul trecut.

Coincidenta sau nu, presedintele Xi era inca de joi oaspetele lui Trump la Mar-a-Lago (Florida). Doua teme cruciale s-au dezbatut la intalnirea Trump-Xi si pe nedrept nu au fost preluate si in presa internationala: manipularea dolarului de catre Guvernul de la Beijing prin „legarea” yuanului de un raport anume cu dolarul si echilibrarea balantei comerciale intre cele doua puteri economice globale.

Ambele s-au transat in sensul dorit de Donald Trump, indicand lumii faptul ca acesta a identificat si numit corect prioritatile Americii din zona comertului international.

Practic, in doar doua zile, Trump a devenit, chiar si pentru vocile grave ale cercurilor de priceputi de la Bucuresti si Cluj, un lider responsabil care pedepseste atrocitatile regimului Assad si care negociaza intelept cu China.

America takes the lead back

Paradoxal si nedrept, nimeni dintre rauvoitorii de la Hollywood sau din presa nu a avut decenta sa recunoasca un inceput de mandat remarcabil:

– cea mai puternica echipa de ministri de la George Bush incoace: secretar de Stat Rex Tillerson, fost CEO al celei mai mari a sasea companie din lume in ultimii 10 ani; secretar al Apararii, generalul Jim Mattis, comandat al marinei americane la toate nivelurile si in toate razboaiele din ultimii 30 de ani; secretar al Finantelor, Steven Terner Mnuchin, partener si CIO al Goldman Sachs, secretar al Comertului, Wilbur Louis Ross Jr, miliardarul cunoscut ca o legenda a restructurarii companiilor falimentare;

– o crestere absolut spectaculoasa a indicelui Dow Jones de la 18300 (pe 8 noiembrie 2016, in ziua alegerilor) la un neverosimil 20656 astazi;

– o scadere a somajului de la 4,8% in noiembrie 2016 la 4,5% in martie 2017.

Toate acestea sunt acumulari care au permis lovitura de maestru din 6-7 aprilie 2017: revenirea Americii in centrul lumii, reluarea statutului de lider global.

De fapt, realitatea a indus aceasta evolutie, surprinzatoare doar pentru parerologii nostri, prizonieri ai unui trecut personal glorios de invitati permanenti la receptiile oficiale si oficioase.

Lumea pe care o credeam dominata de paradigma globalizarii s-a transformat in lumea guvernata de paradigma avansului tehnologic. Si, in vreme ce prezentologii si futurologii se concentrau pe admiratia fata de caramidarii din BRICS care fac sosete si televizoare la fel de ieftine, acumularile tehnologice au creat premisele unui nou rol dominant al Vestului.

Tarile emergente, de la China la Brazilia si de la Rusia la Turcia, nu s-au dovedit capabile sa produca doua lucruri esentiale: tehnologie si politici publice.

Standardele globale in materie de publicatii stiintifice, patente si clasamente de universitati sunt dominate de Statele Unite, urmate de Marea Britanie si Japonia; China este colega in acest clasament cu Ungaria, iar Rusia nu se afla printre primele 25 de state din topul respectiv.

America ramane primul mare producator de tehnologie din lume, urmat de doi aliati importanti, Coreea si Israel, in vreme ce China este la stadiul de copiere frauduloasa a patentelor, iar Rusia nu produce decat tehnologie militara.

Daca America este natiunea care conduce noua revolutie tehnologica si daca America este natiunea care si-a impus propriul model de societate pentru intregul mapamond, de ce sa cedeze rolul de superputere si lider global? Si mai ales cui? Uniunii Europene care se auto-mutileaza? Chinei care nu reuseste sa devina un model nici macar pentru vecinul Vietnam? Rusiei de care se feresc chiar si fostii frati si sateliti Ucraina si Belarus?

America a creat lumea postbelica

Cu pasi mici dar repezi, America redevine liderul formal al lumii, incepe sa conteze din nou in toate marile dosare internationale; locul lasat gol de anemica Administratie Obama este reumplut de entuziasta Administratie a lui Trump.

In primul rand, America este recastigata de majoritatea americanilor; nimanui nu ii mai este rusine sa spuna ca este crestin sau ca este prosper.

In al doilea rand, Trump retraseaza linii de putere, fortand companiile americane sa produca in America (daca tot folosim roboti, este la fel de ieftin sa-i folosim aici sau altundeva!) si fortand China sa renunte la a „trisa” in comertul mondial.

In al treilea rand, Trump revine la logica internationala din perioada clasica: alianta stransa cu Israelul si limitarea puterilor regionale ostile precum Iranul si Rusia.

Este acum momentul sa ne aducem aminte de corul lamentabil (de la Paris si Berlin pana pe la unii periferici de la Bucuresti) al celor care deplangeau razboiul din Irak din 2003; pai, daca americanii nu intrau atunci in Irak, oare nu erau rusii acum acolo exact ca si in Siria?

Loviturile de rachete din Siria precum si fortarea Chinei la un joc comercial corect marcheaza debutul internationalizarii unei noi ere de dominatie culturala americana, bazata pe avansul tehnologic si pe valori politice democratice.

Deocamdata, Uniunea Europeana sta deoparte, neintelegand acest joc si fiind concentrata pe dispute interne, dar va fi fortata sa se incadreze in acelasi culoar al lumii transatlantice.

America, astazi, impune liniile rosii si le apara; tehnologia a devenit principalul motor de crestere in lume si tehnologia este de partea Americii.

Mai mult, America redevine un model cu mare forta de atractie: orice natiune se viseaza dupa model american, nimeni nu vrea sa devina o China sau o Rusie.

Autor: Petrișor Peiu
Sursa: FUMN.EU
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *